Dupa 20 de ani: 2 frici si 4 mistere

Mai am putin si-mi vine vremea. Vreau, nu vreau, sunt pregatit, nu sunt pregatit, tot o sa mi se intample. Nimeni nu scapa. De fapt, unii mai scapa. Dar, credeti-ma, nu e bine sa fii ca ei.

Mai am putin si trebuie sa ma duc la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Cum adica, 2 ani nu e putin? Pai stiti cate am de facut: sa devin faimos (ca altfel de ce te mai duci, nu?), sa-mi cumpar o masina sport (asta e totusi un paradox ce merita studiat de niste specialisti: la 18 ani vrem sa mergem cu limuzina, iar la 38 cu o masina sport….), sa fac cel putin 2,765,383 de poze cu Mark si macar 2 filmulete cu el vorbind in latina si greaca veche (in caz ca nu devin faimos, sa ma scot cu asta). De fapt, nici nu stiu la ce sa ma astept.

Asta si pentru ca intalnirea de 10 ani a fost bes-ti-a-la. Nu s-a tinut. Asa ca asta de 20 de ani sper sa fie…..Atat. Sper sa fie.

Dar realizand zilele acestea ca nu mai e mult pana atunci, am inceput sa ma intreb cu ce sentimente ma voi duce acolo. M-am oprit la primele 2: teama groaznica si curiozitate incredibila.

De 2 lucruri mi-e frica. Primul este ca voi ajunge acolo si, mai devreme sau mai tarziu, o doamna va veni razand spre mine, ma va imbratisa, poate chiar ma va pupa, si imi va spune:

“- Hey, Alex, ce faci? Ce bine arati!” (e scenariul meu, imi inchipui ce vreau)
“- Heyheyhey…hey…tu!!!! Ma bucur sa te vad, uita-te la TINE ce bine arati!” (nu stiu cum te cheama, dar poate ma scot asa)
“- Pe bune??? Chiar vorbeam zilele trecute cu Amelia si ne intrebam daca mai stii ce porecla aveam in liceu?” (deci lasa ca nu mai stiu cine esti tu, da’ cine dracu’ mai e si Amelia?)
“- …………..”
“- Sa nu-mi zici ca ai uitat-o!!!!???”
“- Cine, eu? Cum sa uit, a fost cea mai tare porecla pe care am auzit-o vreodata!!!
“- ………”
“- Esti ok? Ca te-ai albit dintr-o data.”
“- Sumo este cea mai tare porecla pe care ai auzit-o vreodata?”

Sau cam asa. Al doilea lucru de care mi-e si mai frica e ca o sa ma intalnesc cu Mr. Bean. Nu Mr. Bean adevarat, ci vreunul care arata ca el in liceu. Si de care am ras non-stop timp de 4 ani. Si ia sa vedeti voi cum Mr. Bean se va fi transformat in Incredibilul Hulk. La fel de mare. Poate si de verde. Sigur la fel de nervos. Pe mine. Timp de 20 de ani. El saracu’ poate s-a gandit ca la Reuniunea de 10 ani sa ingroape securea razboiului. Dar pentru ca nu s-a tinut, asta l-a enervat si mai rau. Deci mai adaugati inca 10 ani de frustrare.

Deci va dau in scris de-acum, n-are cum sa nu mi se intample ceva de genul asta. Si va mai intrebati de ce simt nevoia sa scriu cu 2 ani inainte.

Noroc ca am si motive pentru care chiar astept cu nerabdare aceasta re-intalnire. Sunt lucruri care au ramas de clarificat. Care ma macina. Lucruri care trebuiesc neaparat rezolvate pentru ca eu sa pot merge mai departe. Doar cateva…

In primul rand as vrea sa lamuresc cine a avut ideea ca in 1996 baietii clasei a 12-a A de la Caragiale sa se imbrace in blugi albastri sau negri si camasi albastre? Adica stiu ca ne-am coit in ce sa ne imbracam si ca eram in criza de timp, dar poate totusi si-o aminti vreunul cine a fost primul care a zis cu voce tare sa ne imbracam asa. Nu de alta, dar chiar am fost memorabili. Nu cred ca printre colegi, dar sigur printre calatorii dintr-un autotbuz 331 aflat in statie la Perla: autobuzul a ajuns in statie, noi ne-am urcat vreo 10 baieti si ¾ din autobuz s-a bulucit sa se dea jos, mai-mai sa-si prinda mainile in usile care se inchideau.
Mai, ca sa fiu sincer cu voi, am simtit in acel moment ca n-am facut 12 ani de scoala degeaba.

Mor de curiozitate apoi sa-i intreb pe profesori daca ei chiar citeau lucrarile noastre sau se uitau ale cui sunt si ne dadeau niste note asa, dupa parerea pe care o aveau deja despre noi.
De exemplu, Toni (Toni!), la ultima teza la limba romana a scris 2 fraze care ar trebui, parerea mea, sa ramana in istorie:

“Moromete nu era un taran ca oricare altul, el era un taran bengos.”
“Gavrilescu din La Tiganci face niste salturi in timp precum Profesorul Sam Beckett din serialul Quantum Leap.” (si daca n-ati vazut serialul Quantum Leap pana acum, sa va fie rusine!)

Stiti cat a luat Toni? 5! 5! Pe bune, asta ori e lucrare de 10 cu felicitari, ori e de 2. E de 5 doar daca nu o citesti si asta e nota pe care i-o dai lui Toni deobicei.

As mai vrea sa stiu ce si cate le-au trecut prin cap colegilor mei cand am venit intr-o dimineata tuns zero la scoala. Nu patisem nimic, dar ni s-a parut distractiv (mie si unui coleg de la baschet) sa facem asta. Pana la urma, era doar par. Care, in caz ca nu stiati, creste la loc.
Asa ca m-am tuns zero. Ai mei n-au vorbit cu mine 2 saptamani. Si cred ca m-au asteptat multe seri sa vada daca mi-am facut si vreun tatuaj cu cap de mort pe undeva ca sa poata sa ma dezmosteneasca fara vreo urma de regret.
Dar reactia colegilor a fost simpatica. Pentru mine, pentru ca ei pareau sincer speriati. Ba o fata chiar s-a speriat la propriu cand m-a vazut. Asa ca tare sunt curios ce s-or fi gandit ei ca am patit eu….

Dar altul ramane pentru mine cel mai mare si mai mare mister. Care nu e legat doar de colegii mei. Ci de toate generatiile, poate cu foarte mici exceptii.

De ce naiba stam cate 10 ani pana sa ne vedem cu totii? De ce n-o facem mai des? De ce n-o facem la toamna, de exemplu?

Si stati linistiti, ca eu vin si la cea de 20 de ani. Nu pot sa-i dezamagesc pe Sumo si pe Hulk.

2 Comments

  1. Iti spun eu singura certitudine, dupa ce am fost și la cea de 25. Alea bune s-au făcut niște tanti, în schimb unele la care nu te uitai nici cu curu’ au devenit bunese. Iar băieții, acum cu burta și chelie, nu au trecut de vârsta mentală de 18 ani și încă își trag scaunele când nu sunt atenți. Mark my words, ca tot e un blog despre Mark.

    • Bogdane, n-am fost la niciuna, asa ca te cred pe cuvant. Sunt convins insa ca se intampla 3 lucruri la astfel de reuniuni:
      1. se rade foarte mult
      2. iti amintesti o gramada de povesti misto pe care le uitasei
      3. pleci cu o gramada de povesti misto noi, pe care altfel nu le-ai fi aflat.

      So, I’m going, daca ne organizam :). Dar mi-am facut o nota mentala sa iti raspund peste 2 ani cate din alea insirate de tine s-au adeverit si la mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*