Cea mai eficienta arma impotriva extraterestrilor

Ce se discuta in pauza de pranz intr-o agentie de publicitate? Pai atunci cand nu vorbim despre dezacordurile fundamentale dintre Kant si Schopenhauer, vorbim despre teoria duplicitatii universurilor paralele intercrepusculare. Poate, eventual, vorbim si despre dragoste sex. ☺.

Dar uneori, foarte rar, cand nu vorbim despre sex, apare cate un subiect care naste intregi polemici. Asa s-a intamplat cand a venit Elisa si ne-a povestit una din fricile ei ancestrale: ce dracu’ s-ar face ea daca ar veni o invazie extraterestra si prima persoana la care s-ar opri ar fi ea si ar pune-o extraterestrii sa le gateasca ceva deosebit, cam cum face Simo, si ea nu stie sa gateasca nimic deosebit ca Simo si uite asa se duce dracu’ tot Pamantul asta, cine mama ma-sii o fi pus-o pe ea sa nu invete sa gateasca!

Ca orice alt coleg empatic, prima mea reactie a fost “cum scapam de nebuna din firma?”. Apoi, am inceput sa ma gandesc…s-au vazut alte evenimente si mai ciudate: a castigat Rapidul campionatul, a scapat Hodorkovski viu din Siberia si, cel mai ciudat dintre toate, nu s-a mai deschis niciun Mega la mine in cartier de mai bine de-o luna. Asa ca orice e posibil, nu?

De aceea, precum Elisa care isi inchipuie ca vom fi invadati de niste extraterestrii gurmanzi, eu imi inchipui urmatorul scenariu: Un singur extraterestru invadeaza planeta Pamant si primul om cu care se intalneste este…un copil. Va zic de pe acum: asta e sansa noastra. N-are cum s-o scoata la capat, cat ar fi el de extraterestru.

In primul rand daca se intalneste cu Mark al meu dialogul dintre ei s-ar desfasura cam asa:

Extraterestrul fioros si cu spume la gura: Am venit sa va nimicesc planeta!
Mark (incordat):………
Extraterestrul fioros: Am zis ca am venit sa va nimicesc planeta!
Mark (relaxandu-se): Am tras un partz imens! L-ai auzit?
Extraterestrul (fioros, dar usor incurcat): Mda…dar tu ai auzit ca am venit sa va nimicesc planeta?
Mark (curios): De ce?
Extraterestrul: Pentru ca asta facem noi, suntem o specie distructiva.
Mark (curios): De ce?
Extraterestrul (ganditor): Pai..pentru ca asa am fost crescuti.
Mark (curios): De ce?
Extraterestrul (dregandu-si glasul): Pentru ca parintii nostri nu ne-au aratat niciodata afectiune. Intelegi?
Mark (cautandu-si cu atentie cuvintele): O data, am fost cu Violeta in parc si m-am dat pe toboganul galben.
Extraterestrul (debusolat de-a dreptul): Ce legatura are asta cu tot ce ti-am spus eu?
Mark (neintelegand ce n-a inteles extraterestrul):……
Extraterestrul (descumpanit): Bai, Piticule, tu-ti bati joc de mine?
Mark (tragand un alt partz): Pe-asta l-ai auzit?

Exista varianta in care acest extraterestru vrea sa-si masoare fortele fizice cu cel mai de temut pamantean. El se asteapta la vreun Van Damme, noi il trimitem pe Tudor.

Tudor este copilul prietenilor mei Alex si Maria. Tatal sau este campion national la raliuri, Tudor este campion mondial la “si sa vreau si nu pot sa ma opresc”. Cand ne vedem cu ei, lucrurile se intampla cam asa: noi, cei 4 baieti, incepem joaca. Dupa vreo ora, eu ma declar rapus (bine, eu am fost si suspect de meningita cand eram mic). Dupa alta jumatate de ora, tac-su, om antrenat si care a vazut multe, capoteaza. Dupa alta jumatate de ora, Mark cel inepuizabil doarme unde-l pui. Dupa inca vreo ora, Tudor vine la noi si ne intreaba daca ne-am odihnit destul ca el s-a plictisit sa se joace singur.

Si acum intreb si eu: pe extraterestrul asta chiar l-a mancat in fund sa vina incoa? Nu statea el bine mersi la el in Galaxie? Ca daca nu face vreun infarct sau atac cerebral dupa o repriza de joaca cu Tudor, ii punem orice copil la varsta de colici in brate. Si sa vrea sa-l manance pe bebelus, n-are cum. Cui dracu’ ii arde de mancat o chestie care urla non-stop de zici ca o pici cu ceara?

Pe bune, eu de fapt cred ca asta e testul la care ne supun pe noi bebelusii: bai, daca noi urlam non-stop timp de 5 luni si astia nu ne dau afara din casa, pai cum sa ne mai dea pentru o amarata de tigara sau o nota proasta la scoala..Ascultati la mine, in perioada aia se stabilesc polii puterii in familie.

Dar, ma rog, revenind la amaratul extraterestrul nostru, e atat de prins in faza “nu are cum sa mi se intample tocmai mie una ca asta” incat mai ca ti se face mila de el. Asa ca ii propui sa mearga sa citeasca o carte unui copil inainte de culcare. El, cand vede cata bunatate ii arati, mai ca devine uman si el.

Habar n-are ca asta e de fapt “lovitura dragonului” din arsenalul parintilor. Se pune in pat si incepe sa citeasca o carte. Orice carte. Si citeste si citeste si citeste. Si termina. Si aude: “mai vreau o data”. E, dupa a 5-a oara de citit aceeasi poveste, va dau in scris ca orice fiinta vie din acest Univers, adoarme.

Si acolo vine sansa noastra. Si ce facem cu ea? O punem pe Simo sa gateasca ceva deosebit, ii dam preparatul Elisei care apoi il asteapta pe extraterestru sa se trezeasca. Iar acesta dupa ce va gusta mancarea delicioasa ne va lasa, bineinteles, in pace.

Iar in cel mai rau si mai rau caz, il luam la noi in firma o saptamana. Dupa a 5-a zi consecutiva de discutii despre sex, sigur nu-i mai arde de mancat nimic.

3 Comments

  1. Parca o vad si pe a mea: cu mana in sold ratoindu- se la bietul verzuliu zicandu- i cate in luna si in stele!
    Dupa 2- 3 explicatii gen cum e cu microbii& microscopul, ce inseamna internetul , si cu ce se mananca statiile orbitale, garantez ca va da bani sa plece la el pe planeta!
    Si daca va incepe sa cante toate cantecelele de pe cutiutzele muzicale detinute, il internam la nebuni pe amarat!!!

  2. Alex, presupunând prin absurd că extraterestrul fioros va trece de testele Mark şi Tudor, am eu o Măriuca acasa care sigur îl lasă fără energie! 🙂

    • Si atunci nu zic eu bine, Adi, ca n-au astia nicio sansa? 🙂
      Si asta e doar printre cei care ne cunoastem…iti dai seama ce “luptatori” or fi prin lumea asta!!?? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*