Un mesaj cât pentru-o viață

Bună tată bun,

Îndrăznesc să-mi deschid sufletul în fața ta și să te rog să citești povestea băiețelului meu Tudor de 3 anișori….

Așa începea mesajul primit pe 17 noiembrie 2014 după-amiază de la o necunoscută. Mesajul care acum aproape 6 luni mi-a setat viața pe un drum pe care nu mi l-aș fi închipuit vreodată posibil pentru că pur și simplu nu mă gândeam la el.
În acea zi mă simțeam extrem de bine cu mine însumi. Tocmai alergasem pe 16 pentru Mihnea, reușisem cu toții să strângem o sumă destul de importantă pentru el și mă gândeam că gata!, mă pot relaxa și bucura de sfârșitul de an. Că îmi făcusem treaba și că meritam și eu puțină pauză. (da, da, atât eram de îngâmfat).

Am văzut mesajul pe după amiază, dar pentru că făceam altceva, l-am ignorat, hotărât să îl citesc liniștit, seara acasă. Ceea ce am și făcut.
L-am citit și l-am închis. L-am deschis din nou, l-am mai citit o dată și apoi am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Andra. Și așa a început ceea ce a devenit între timp aventura vieții mele, o aventură care la un moment va însemna construcția unui spital pentru copii.
Mesajul Andrei și discuția telefonică cu ea m-au convins că trebuie să încerc să fac ceva. Nu știu de ce, chiar nu știu, dar nu asta e important. Important este, din punctul meu de vedere, că Andra și Tudor și Mihai si-au găsit drumul în viața mea.
Datorită ei am avut curajul să le propun oamenilor să doneze câte 1 leu pentru Tudor ca să strângem împreună 120,000 de lei. Nu am strâns 120,000 de lei în 3 săptămâni. Am strâns 135,500!!
Datorită ei am ajuns să-l sun pe Eugen și să îi spun că vreau să încerc să construiesc un spital cerând oamenilor câte 1 leu.
Datorită ei am putut și pot să merg și să le povestesc oamenilor cât de ușor poate să fie, de fapt, să strângem împreună 80,000,000 de lei necesari construcției și dotării primului centru medical independent de oncologie și hematologie pediatrică din România. Că e nevoie de atât de puțin de la fiecare ca să construim acest spital pentru copiii noștri.
Datorită ei am întâlnit în ultimele 6 luni atâția oameni minunați, adevărați eroi care luptă pentru alții fără să ceară nimic în schimb. Sunt mulți, să știți. Foarte mulți!
Datorită ei…datorită ei viața mea este mult mai frumoasă și mai plină.

Așa că mulțumesc, Andra!

(am scris și am șters de nu știu câte ori finalul, dar adevărul, Andra, că asta e tot ce vreau să-ți spun. Datorită ție, ați devenit o parte frumoasă din viața mea și orice aș scrie nu aș putea să îți spun cât de recunoscător îți sunt. Sper doar că știi asta.)

2 Comments

2 Trackbacks / Pingbacks

  1. Dați-mi un leu și voi schimba lumea! | BLOG D'AGATHA
  2. Alerg pentru spitalul copiilor sau Primul pas spre împlinirea unui vis | BLOG D'AGATHA

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*