The Gianiless Boss

– Giani, să moară mama, ne depășește Cielo pe autostradă! Câtă rușine să mănânc și eu?
– Boss…tre, tre să-ți spun ceva…
– Aoleo! Giani, să moară Coșonoi, să nu-mi zici că ai vreo boală făr’ de leac, că io mor fără tine.
– Nu, Boss! ..Iubesc!
– Bravo, bravo! Și eu…am drag de tine. Dar să știi, pentru cultura ta, că se zice “TE iubesc”.
– Nu, Boss, nu te iubesc pe tine. Iubesc o fată. E tânără și frumoasă și mă face să mă simt special. Are chiar și picioarele iepilate și nu îi pute nimic. Nimic! Și are toți dinții în gură, ceea ce mie mi se pare atât de sexy. Și…stă la Milano.
– Bei, Giani, cum adică nu mă iubești?
– Boss, asta e tot ce ai auzit?
– Ai mai zis și altceva?
– Plec. La Milano. Să fiu cu o fată. Sunt îndrăgostit.
A simțit cum vine. Inițial i s-a oprit în gât, dar avea atâta forță încât nu a putut s-o oprească acolo. Și în liniștea care se lăsase în mașină, Boss a-nceput să-și bată singur ritmul cu palmele în piept și să se tânguiasă în dulcele stil manelesc:

Giani pleacă la Milano,
Unde și-a găsit amor,
Fără el sunt ca Dinamo:
Mic și slab și de décor!

 

Giani parchează mașina în fața aeroportului. Se dă jos și, din reflex, vrea să se ducă să îi deschidă portiera și lui Boss. Dar ăsta nu mai e jobul lui. Chiar el l-a ajutat pe Boss să-și găsească un nou asistent.
– Giani 2, de câte ori să-ți zic: nu mă mai privi în ochi, urăsc chestia asta de când am fost la ghicitoarea aia urâtă! zice Boss, ieșind din mașină.
– Boss, zice Giani. Are și băiatul un nume. Îl cheamă Vergilică. 
– Auzi, cât io-l plătesc îl cheamă cum vreau io, să fie clar. Plus că ce dreacu’ nume mai e și ăsta?
– Ie din latenă, zice și Giani 2.
– Bei, Giani 2, cât ești în perioada de probă nu vorbești decât după ce ridici mâna ca la șoală și ceri permisiunea.
– Eu la școală nu prea am fost. Și nici n-am cerut permisiunea vreodată.
– Să moară vecinii mei, unde l-ai găsit p-ăsta, Giani?
– Boss, zice Giani încet, tu l-ai vrut așa prost, ca să nu înceapă cu căcaturi ‘telectuale.
– Bei, ridici mâna când vrei să vorbești, ai înțeles?….Acu’ ce faci cu mâna aia ridicată?
– Vreau să zic c-am înțeles.
– Buuuuun, prinzi repede.
Giani 2 îl ajută pe Giani cu bagajele și se îndreaptă spre poarta de check-in.
– Vergilică, nu uita…
– Îl cheamă Giani 2! mormăie Boss, fără să se întoarcă spre ei.
– Nu uita: la concerte totul trebuie să fie perfect înainte, că altfel îl apucă nervii și e nașpa. Apă bea doar Evian, la temperatura camerei. Îi zice “apa zeilor” așa că să nu te pună dracu’ să te atingi tu de ea, oricât de sete ți-ar fi. Am făcut eu o dată greșeala asta și m-a pus să umblu cu metroul o lună. Atât de rău l-am supărat!!
– Bei, Giani, te așteaptă zdreanța la aeroport?
– Boss!!!???
– A, scuze, iubita ta care mi te ia de lângă mine. Că e o zdreanță și tu o cârpă ahtiată după pi…
– Boss!!
– Bine, gata, gata!
– Da, vine.
– Mă bucur, mă bucur. Și nu uita să-I transmiți gândurile mele de bine și urarea să ajungă în 6 luni cât mă-ta aia grasă și urâtă. Hahahahahahahahaahaa!!
– Boss, acu’ chiar exagerezi!
– Știu, Giani. Da’ mimez și eu. Că pe interior să știi că sufăr.
– Și mie mi-e greu, Boss.
– Să știi că te-aș fi lăsat să treci prin foc pentru mine, atât de tare țin la tine.
– Boss, te rog, și-așa mi-e greu…
– Am apucat să-ți zic vreodată că plănuiam să te bag în noul meu videoclip?
– Te rog io, ne-am promis că nu o să plângem.
Ajung toți 3 la control pașapoarte.
– Și-acum ce facem, ne îmbrățișăm? întreabă Giani.
– Giani 2, vino-ncoa și îmbrațișează-l pe Giani în locul meu.
– La reverede, Boss. Să ne vedem sănătoși!
– Pa, Giani. Eu…eu…să ai grijă de tine!
Giani se întoarce și pleacă. Boss rămâne nemișcat, așteptându-l parcă să se întoarcă, să-i spună că totul a fost un coșmar, că s-a gândit și că n-are cum să-l părăsească. Că zdreanța aia e o zdreanță. Dar nu. Giani e dus și dus rămâne.
Într-un final, Boss se întoarce și merge spre ieșirea aeroportului.
– Boss!!?? Stai, Boss!
Se întoarce brusc și îl vede pe Giani alergând spre el. Există Dumnezeu. Există miracole. Giani s-a întors. Și-a dat seama. În minte îi vine scena din filmu’ ăla, “Badigard” cu Chevin Coster și cioara aia cântăreață, cum fug ei unul spre altul. Și o ia și el la fugă.
– Giani!
– Boss!
– Giani!
– Boss!
Ajung unul lângă altul:
– Giani, nu mă părăsi, ești totul pentru mine!
– A! Io voiam să te rog să-mi dai 100 de euro să-I iau și eu fetei un parfum din duti fri.

 

În culisele celei mai urmărite emisiuni tv, moderată de Mădălin Căruță, Boss se pregătește să intre să cânte noul lui single care a devenit un hit peste noapte.
Are emoții, deși nu știe de ce. Poate pentru că în cântecul ăsta chiar a pus suflet, și-a pus sentimentele pe tavă. A plans când l-a compus. A apucat să-l lanseze și apoi…
– Boss, ești bine? întreabă Giani.
– Bei, prostule, mai explică-mi o dată cum dreacu’ nu ți-ai dat seama că fata aia are doar 16 ani.
– Iar vorbim de zdreanța aia, bre? Cât o să-mi scoți ochii?
– Mult, Giani, mult, că am plătit 25 de mii de coco să nu te bage frații ei la corupere de minori. Te-au pozat ca fraieru’ în timp ce i-o trăgeai și te-au șantajat. Și la cine ai venit tu?
– La tine, Boss.
– Pardon, la cine?
– La Șeful Meu Suprem, Cel Mai Bun Conducător din Univers!
– Nu mă satur să aud asta niciodată.
– 2 minute, vine un băiat și le zice.
– Gata, asta e! Noroc că mi-a ieșit melodia asta frumoasă. Deși îmi iese mult mai bine când o cânt plângând și când te văd pe tine îmi vine să te iau la palme de prost ce ești!
– Știu, Boss.
– Ia, mai zi-mi chestia aia care mă omoară.
– Te rog, Boss, nu.
– Bei, zi o dată că vreau să ies în lacrimi.
– Offf….Boss, NU TE IUBESC!
– Ce, mă?
– NU ÎNSEMNI NIMIC PENTRU MINE!
– Aoleo!
– NU TE IUBESC!

– Doamnelor și Domnilor, în aplauzele dumneavoastră, Boss de la Măgurele!! îl introduce Mădălin Căruță.
Boss apare în lacrimi pe scenă. Începe melodia și o dată cu playback-ul începe și el să cânte și să plângă aproape în hohote:

Giani a vrut să mă lase,
Și-am crezut că o să mor,
Eram ȚIriac și Năstase,
Peste toți și-ai tuturor!

Dar apoi s-a-ntors la mine,
Și i-am zis un adevăr,
Giani, să știi eu pă tine,
Ai lăv iu chiar forevăr!