Tragica poveste a lui Gabriel Fernandez

Fiecare dintre noi are un “tipping point”, acel eveniment, acel moment care atunci când se întâmplă, ne face să explodăm, să nu mai fim raționali, să ne comportăm ca niște animale, uitând toate preceptele morale care ne guvernează viața de zi cu zi. Pentru unii poate fi minciuna evidentă, pentru alții abuzul față de semeni sau
torturarea animalelor. Pentru mine, acest tipping point este maltratarea copiilor.

Am urmărit în weekend docuseria “The Trials of Gabriel Fernandez” pe Netflix. 6 episoade care documentează viața tragică și chinuită a unui copil de 8 ani care în ultimele 8 luni din viața sa a avut ghinionul să ajungă să locuiască din nou cu mama sa (da, ați citit bine), precum și tragerea sau încercarea de tragere la răspundere a celor vinovați: mama sa, iubitul acesteia, asistenții sociali, polițiștii și încă câțiva.
O să vă dau puține spoilere, dar ele chiar nu contează, dacă aveți stomacul pentru așa ceva, vă recomand să urmăriți seria. Căci ceea ce a trăit acest copil și ceea ce au putut să facă niște adulți sunt lucruri pe care o minte normală pur și simplu nu le poate cuprinde. Dacă Stephen King ar fi scris un roman cu asemenea întâmplări, ar fi părut extrem, dar extrem de exagerat.
Ca să vă faceți o idee, ceea ce au descoperit anchetatorii i-a oripilat în asemenea hal încât au decis să-i încadreze pe mama copilului și iubitul acesteia la crimă cu premeditare însoțită de tortură și să solicite, pentru prima oară în istoria statului California, pedeapsa cu moartea în cazul maltratării unui copil. Eu sunt total împotriva condamnării cu moartea, dar în acest caz, dacă aș fi fost în acel juriu, aș fi votat “Pentru” cu două mâini și două picioare și nu cred că aș fi avut vreo problemă să fac eu injecția.
Cei doi l-au ținut 8 luni pe Gabriel într-un dulap pe timpul nopții și uneori ziua. L-au bătut din orice motiv, i-au scos dinții cu o bâtă, l-au ars cu țigara, i-au rupt coastele etc. Timp.de.8.luni.

Iar dacă asta nu ar fi fost suficient de tragic, familia a fost vizitată de multe ori de asistenții sociali care fie nu au raportat nimic mai departe, fie i-au crezut pe părinți atunci când aceștia au spus că Gabriel a fot lovit de un alt copil sau s-a rănit căzând prin casă. Ba o funcționară a zis că nu sună la 911 pentru că era vineri după amiază, i se termina programul și șefa îi spusese să nu mai stea peste program, că nu e în regulă să-i plătească ore suplimentare.

Vi se pare că noi avem corupție și nepăsare și delăsare și servici ide rahat? Da, le avem și noi, dar la un nivel infim de mic în comparație cu ce se întâmplă pe la alții. Să vedeți acolo mușamalizări și documente pierdute sau necooperare între agențiile Statului. Și, bineînțeles, că la final, în cazul asistenților sociali trimiși în judecată pentru neglijență care a dus la moartea unui copil, Curtea De Apel a hotărât ca nici măcar să nu se înceapă procesul, că, aia e, oamenii ăia n-au greșit cu nimic din punct de vedere penal. În condițiile în care un copil a murit, un copil aflat în grija lor, căci știau de el, în aveau în evidență și nu au făcut nimic.

Și nici măcar asta nu a fost cireașa de pe tort, ci faptul că la vreo 6 luni după finalizare procesului părinților, după toată nebunia din media și după toate manifestațiile oamenilor care își doreau să se schimbe ceva, asfel încât moartea lui Gabriel să nu fi fost în van, în aceeași suburbie din LA s-a întâmplat același lucru încă o dată!!!! Un alt copil a fost omorât în bătaie de mama sa și iubitul acesteia, un copil despre care se știa că este abuzat.

Gabriel a fost părăsit de mama sa în spital, la naștere. A trăit o perioadă cu unchiul său, apoi cu bunicii și apoi, spre ghinionnul său, cu maică-sa și cu iubitul. ei. Vă puteți imagina ce-o fi fost în mintea lui în acele 8 luni de chin continuu? La ce s-o fi gândit el când stătea închis în dulap, fiind hrănit doar cu nisip din litiera pisicii (da, ați citit bine). Ce părere o fi apucat el să-și facă despre viață, despre familie, despre iubire? Ce părere și-o fi făcut despre el și despre ce era greșit cu el, în condițiile în care, atenție!, în casa aia mai trăiau și fratele și sora sa mai mare care nu aveau parte de același tratament, ba din contră, părinții erau ok cu ei. Să-mi fut una dacă pot măcar începe să înțeleg! Aș vrea, pe bune că aș vrea, dar nu pot. Ce dracu’ o fi, frate, în neregulă cu noi, ce traume trăim la un moment dat, de ajungem să avem astfel de comportamente? Cum să faci așa ceva unui copil? Cum să faci așa ceva oricui, dar mai ales unui copil?
A fost atât de rău, încât judecătorul, când a citit sentința, a spus că speră ca cei doi să sufere aceleași dureri în închisoare pe care le-au pricinuit ei lui Gabriel. Voi vă dați seama că omul ăla pur și simplu n-a mai putut?!?!

Și apropos de fratele și sora lui, vă las cu următorul dialog, invitându-vă să urmăriți această serie: la finalul documentarului îți arată câteva secvențe din discuțiile polițiștilor cu cei doi copii, după moartea lui Gabriel. La momentul respectiv, băiatul avea 12 ani și fețița, 11. La finalul discuției, polițiștul îi spune băiețelului:
– Fii atent la ce îți voi spune acum! Deja ai auzit și vei mai auzi multă lume vorbind despre acest caz și despre ce s-a întâmplat acolo, la voi în casă. Și, uite, eu sunt Șeful anchetatorilor în acest caz, adică Șeful cel mai șef din Poliție, ok? Și deși s-ar putea ca unii să îți spună altfel, vreau să știi de la Șeful Poliției că nimic din ce s-a întâmplat nu a fost vina ta! Când te duci seara la culcare, indiferent ce ai auzit peste zi, să îți aduci aminte că Șeful ăl mare ți-a spus că nimic din ce ți s-a spus să faci sau ce ai făcut nu e vina ta, ok? Nimic! Să nu uiți asta niciodată.

Mi-au dat lacrimile. Atunci când am privit și acum când am scris. Habar nu am dacă acest cuvinte vor fi de ajuns pentru ca acel copil să aibă o viața cât de cât normală. Probabil că nu, va fi nevoie de mult mai mult de atât. Dar e un început. Așa cum spunea cineva, în lumea asta nebună în care trăim, dacă poți alege ce să fii, alege să fii bun. Mai ales cu copiii. Ei nu merită altceva decât iubire și prețuire din partea noastră, a adulților. Indiferent de copilăria pe care am avut-o noi.

sursa foto: https://www.thewrap.com/trials-of-gabriel-fernandez-director-therapist/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*