Sunt bărbat, deci nu știu mai nimic despre soția mea

Puține sunt lucrurile care mă sperie cu adevărat. Cu excepția șerpilor, a mersului pe motocicletă, a bungee jumping-ului, a vorbitului în public și cam atât. A, da, si a chestiei ăleia extrem de ciudate numită broccoli. Cu toate acestea nu câteva au fost nopțile când m-am trezit brusc și lac de transpirație visând că Iulia, cu spatele la mine, mă întreabă intempestiv: Auzi, ce culoare de ochi am eu?
Bine, în realitate nu am această frică, pentru că eu știu culoarea de ochi a soției mele. Este culoarea superbă. Totuși, nu pot să nu tremur la gândul că de la o astfel de întrebare ajungem cumva la Tu nu mă mai iubești! și sfârșim cu Mi-a zis mie mama că trebuia să mă mărit cu un doctor!
Există o serie de lucruri despre care noi eu nu știu nimic. Și sincer, nici nu vreau să știu. Pentru că:
1. atunci când vine vorba de femei, lucrurile acestea sunt, de regulă, variabile și nu constante
2. atunci când vine vorba de femei, lucrurile acestea sunt, de regulă, variabile și nu constante

Să luăm, de exemplu, culoarea preferată. Un bărbat are cel mult două culori preferate. E adevărat, ele diferă de la o echipă la alta: unii preferă alb cu roșu. Sau roșu cu albastru. Sau alb cu dungi verzi ( ce, astea sunt tot două culori!). Poate să se schimbe anotimpul, să vină alte trenduri sau pur și simplu echipa să retrogradeze în divizia a II-a, culorile preferate nu se schimbă. Mă rog, dacă se supără Armata, se poate schimba sigla,, dar asta e o altă poveste.
Dacă însă o doamnă îți spune într-un magazin Iubitule, adu-mi și mie o bluză în culoarea mea preferată îți recomand să nu te pună dracu’ să comentezi ceva. Nu, iei bluzele din magazin (atenție! Măsura XS sau S, indiferent ce știi că poartă ea…e cu puncte bonus acțiunea asta 😉 ) și i le duci. La nedumerirea ei tu îi poți răspunde Mie mi se pare că îți stă minunat în orice. Aici poti forța un pic nota și să adaugi Dar mai ales goală, dar e bine să ai un Plan B în caz că stârnești bestia ființa gingașă.
Plus că azi și dacă dai răspunsul corect, tot va fi notat ca fiind greșit. Căci roșu nu mai e roșu, e fucsia, roz e piersică, gri este ardezie iar verde este vibrant. Adică, nu mai construiești la roșu sau la gri, construiești la fucsia sau ardezie.

Sau hai să vorbim despre mâncarea preferată. Întrebați 10 bărbați când nu sunt partenerele lor de față. 9 dintre ei vor răspunde că mor de poftă după niște cartofi prăjiți cu șnițel/ceafă de porc/mici sau altă formă de carne gătită raw vegan. Al 10-lea va răspunde vreo tâmpenie fiind convins că FeMeIa Veghează.
Acum întrebați 10 femei care este mâncarea lor preferată. 10 din 10 vor începe prin a-ți răspunde cu aceeași întrebare M-am îngrășat, nu? Apoi, după o muncă de convingere de minim 30 de minute că tu chiar ești sincer interesat de gusturile lor culinare, vor începe să vorbească limbi străine, invocând cuvinte care nici nu știai că există: quinoa, castravete african (nu, domnilor, nu este castravetele obișnuit vândut în piață de un african), rubarbă, scorțoneră.

Sunt iremediabil îndrăgostit de soția mea. Acest lucru sper să nu se schimbe niciodată. Și știu atât de puține lucruri despre ea. Și sunt convins că asta n-o să se schimbe vreodată. Dar, în apărarea mea, trebuie să spun că știu câteva lucruri despre ea, pe care nu le greșesc nici trezit brusc din somn. Știu data nașterii. Inclusiv anul. Știu că nu ține cu nicio echipă de fotbal. Știu că face o salată de boeuf genială. Și niște prăjituri după care mor. Și mai știu despre ea că sunt foarte norocos.

M-am hotârăt să-i arăt Iuliei, cu nedisimulată teamă, acest post înainte de publicare. A râs cu poftă (voi descoperi în săptămânile următoare ce a însemnat acest râs) și mi-a zis: Iubitule, să știi că mâncarea mea preferată este ciocolata.
Știam, iubire. Așa cum știu că ochii tăi sunt că…..că sunt minunați!

Follow

Send