Dragă Mark,
Atunci când tu vei citi această scrisoare, probabil (sper!) că pandemia provocată de COVID-19 să fie o amintire veche și să nu ne mai fi întâlnit cu o astfel de situație. Dar până atunci, peste câteva zile vei reîncepe școala și simt nevoia să-mi aștern câteva gânduri pe hârtia digitală, gânduri pe care ți le-am și împărtășit, dar pe care simt nevoia să le las și aici.
Acum câteva zile, când mergeam împreună pe stradă, mi-ai spus că pe de o parte abia aștepți să înceapă școala, dar că pe de altă parte te și sperie acest gând. Te-am întrebat de ce te sperie și mi-ai spus că te sperie ideea că ai putea aduce virusul acasă și să ne îmbolnăvești pe mine sau pe Mami. Eu am continuat ceea ce tu nu puteai pune în cuvinte:
– Și te gândești că s-ar putea ca eu sau ea să murim…
Moment în care tu ai izbucnit în lacrimi. Te-am luat în brațe și te-am ținut strâns chiar acolo, pe stradă, încercând în van să-ți iau toată acea frică. Nu știu sentiment mai cumplit pentru un părinte decât neputința în fața durerii copilului său, iar Neputință am simțit eu în acele momente.
Ceea ce ți-am spus atunci, vreau să repet și aici și ți-o voi repeta și ție ori de câte ori voi simți că ai nevoie să auzi asta:
– Și de se va întâmpla să aduci virusul acasă, NU va fi din vina ta. Repet și vreau să mă asculți cu atenție: NU va fi din vina ta! La fel de bine se poate întâmpla să aducem virusul Mami sau eu și să ți-l dăm ție. E un virus păcătos, care se ia relativ ușor, dar dacă avem grjiă și respectăm nite reguli, sunt șanse să nu îl luăm.
Și chiar dacă îl luăm, șansele foarte mari sunt să facem o formă ușoară sau să nu avem niciun simptom.
Și, atenție! Chiar de ar fi să ne îmbolnăvim sau să murim, NU va fi din cauza ta, sper să înțelegi asta. Tu ești doar un copil, un copil minunat care a înțeles ce se întâmplă în această perioadă și de cele mai multe ori ai respectat regulile de igienă și de distanțare., deci nu ai de ce să te gândești că orice s-ar întâmpla e din vina ta.
Tu trebuie să te bucuri de școală, de colegi și de Andreea, învățătoarea ta, să faci asta respectând regulile și totul o să fie ok, într-o formă sau alta.
Nu uita niciodată că Mami și cu mine te iubim mai presus de orice, că am face orice pentru tine și că pentru noi ești cel mai minunat și mai special copil din câți au fost, sunt și vor mai fi în acest Univers!
Te iubesc cum nici nu-ți poți imagina, iar eu nu știu a-ți spune,
Tati
Follow
Send
Da-mi voie sa traduc in norvegiana textul tau si sa il citesc la sedinta cu părinții.
Wow!!! Mi-au dat lacrimile. Frumos spus si la obiect.
Din păcate, toate campaniile care se fac pentru a ne învață să ne protejam de acest minunat virus, parca ne învață doar cum sa cautam vinovați, si nu stiu cum se face ca întotdeauna este altcineva vinovat.
Păcat. Cred ca avem nevoie de campanii care sa ne învețe sa fim oameni, pentru ca daca inca nu am uitat probabil vom uita…