De ce cred că ai noștri copii au nevoie de școală la școală

Deși eu glumesc mult pe acest subiect, povestind că abia aștept să înceapă Mark școala și deși sper că nu ar fi nevoie să mai spun asta, o voi face oricum: cel mai important lucru și singurul care contează este siguranța copiilor, așa că dacă aceasta nu poate fi asigurată, copiii nu ar trebui să meargă la școală.
Acestea fiind spuse, eu sunt dintre cei care susțin cu tărie școala la școală, față de școala online. O discuție lungă pe care am avut-o aseară cu un prieten m-a ajutat să-mi clarific motivul (căci, de fapt, este unul singur) pentru care mersul la școală mi se pare vital pentru copii.

Cred că ceea ce poate oferi școala la școală și nu o poate face în niciun fel școala online este o disciplină de care copiii au mare nevoie. Restul: ceea ce învață efectiv, cum învață, cât învață, în cadrul dezbaterii cu Dorin m-am lămurit că ele se pot întâmpla și de-acasă, atâta timp cât cineva își propune acest lucru. Disciplina, însă, mi se pare că se poate învăța doar la școală.

Și cred că fără această disciplină, copiii de ieri, de azi, de mâine, ar avea de suferit pe termen lung. Noi, oamenii, ca specie, suntem predispuși la procrastinare. Și cred că ne-am convins de acest lucru în această pandemie. Sigur că vor fi unii care vor spune că au muncit mai mult ca înainte și nu neg acest lucru. Cu oamenii cu care am vorbit eu și din ce am văzut în jur, oamenii au muncit mai degrabă când și cum au vrut ei și și-au făcut mult mai mult timp pentru leneveală. Sigur că și-au făcut joburile și task-urile, dar asta tocmai pentru că cineva, la un moment dat, când erau mici, le-a inoculat ideea de disciplină. Ideea că există un timp pentru distracție, dar și unul pentru muncă. Ideea că trebuie să ne trezim la o anumită oră, să mergem să muncim, să ne facem treaba și abia apoi să ne distrăm. Și, sigur, să fim recompensați pentru asta.

Școala online (din nou, din ce am văzut și am auzit eu) a avut și probabil va avea multe hibe. Printre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai importantă, este chiar această lipsă de disciplină pe care profesorul nu prea are cum să o impună unei “clase” formată din 25 – 30 de ecrane. Nici nu mă gândesc la ceea ce învață sau nu învață copiii, ci la cum se îmbracă sau nu se îmbracă la școala online, cum stau întinși pe jos sau trântiți într-un fotoliu, cum pot pleca când vor iei să bea apă sau să ia o pauză, cum (dacă sunt mai mari) pot discuta cu prietenii pe chat-uri în timpul orelor etc.
Și nu e vorba că asta se întâmplă o dată, de două sau de 10 ori. Dar dacă ei, copiii, învață că asta înseamnă școală sau așa arată disciplina, pe termen lung așa se vor comporta, nu pentru că sunt răi sau prost crescuți, ci pentru că nu știu cum să se comporte altfel.
Oricât spunem noi că ne ocupăm de ei când stau acasă, nu o facem, așa cum o poate face un profesor la clasă.

Cu riscul de a mă repeta, cred că este vital ca un copil să învețe că existe perioade când trebuie să se trezească devreme ca să meargă la școală (deci să se culce devreme), că trebuie să stea liniștit în timp ce altul vorbește, să nu vorbească neîntrebat, să nu părăsească o sală de clasă oricând vrea el, să nu facă altceva în timpul unei ore și tot așa. Experiența celor aproape 4 luni de școală online mi-a arătat că aceste lucruri nu sunt posibile în acest mod.

Toate filmele motivaționale pe care le vedem și pe care vrem să le arătăm copiilor noștri sunt despre oameni care au muncit pe brânci pentru a obține ceea ce și-au dorit, pentru că așa arată, pentru 99,9% dintre noi succesul. El nu vine întâmplător, ci vine ca urmare a unei discipline de fier și a unei munci titanice. Adulții de succes sunt copiii care s-au trezit devreme, au mers la școală, apoi la antrenamente sau cursuri, apoi acasă la somn și tot așa, zi după zi după zi. Nu prea se poate să ai succes dacă nu muncești, dacă nu greșești și o iei de la capăt, dacă nu ești disciplinat și te ții de un plan sau un program, dacă nu ești perseverent șamd.

Dim punctul meu de vedere, școala este și despre școală, dar în primul rând este (sau ar trebui să fie) despre pregătirea pentru viață și despre cum trebuie să te comporți și ce trebuie să faci ca să poți avea succes la un moment dat, orice ar însemna succesul pentru fiecare dintre noi.
Și , da, societatea în care vor trăi copiii noștri va fi mult (nici nu ne putem imagina cum) mai digitalizată decât este acum, dar cred (sper) că aptitudinile de interacțiune umană vor rămâne la fel de importante ca și acum și la fel de valoroase. Iar acestea nu pot fi dobândite la fel de ușor sau poate chiar deloc, prin intermediul unuia sau mai multor ecrane.

Din toate aceste motive, îmi doresc să avem o toamnă cât mai liniștită și să îi putem trimite pe copii la școală, căci asta va fi înspre binele lor pe termen lung.

Sigur, și al nostru, al părinților, dar asta e o altă poveste. (nu m-am putut abține 🙂 🙂 🙂 )

sursa foto: https://www.northeastern.edu/graduate/blog/equity-in-the-classroom/

1 Comment

  1. pe vremuri se impunea disciplina si respectul. Acum in 2020 se învață doar impertinența si golănia. Drogurile deseori de acolo se propagă…

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*