Dragă Narcis,
Am citit azi scrisoarea pe care i-ai scris-o băiatului tău, Alex. Aș putea să-ți scriu despre cum cred eu că în locul tău aș fi pus deja niște bombe pe la câteva instituții și aș fi încercat, măcar, să omor niște oameni. Dar știu că asta nu te-ar ajuta cu nimic. Pentru că deși este evident și pe deplin justificat în toată scrisoarea ta, nu cred că ai vrut să transmiți în primul rând un sentiment de revoltă.
Da, m-am revoltat cu tine citind prima parte a scrisorii. Și apoi am ajuns la acest pasaj:
Am tot sperat pana cand am aflat ca nu mai poti lupta. 22 noiembrie… Am fost lasati sa stam langa tine in ultimele tale ore din viata asta. Ti-am cerut iertare pentru toate, ne-am rugat si noi si preotul roman care ti-a dat ultima binecuvantare. Ti-am povestit multe, chiar si ultimul meci al echipei tale preferate, FC Barcelona (tati, cum ti-am spus atunci, Barcelona a umilit Real Madridul, cat te-ai fi bucurat sa vezi cele 4 goluri!). Stiam ca e ultima data cand iti mai povestim aici, inainte sa iti vorbim prin rugaciuni, in cimitir.
Am citit acest pasaj, mi s-a pus nodul în gât și mi-au dat lacrimile. Da, cred că îți este foarte dor de Alex. Cred că îți este dor să îi povestești toate prostiile, să îl auzi râzând sau poate, la vârsta lui, să te repeadă sau să te ignore. Îți este atât de dor de el că, de fapt, nici putere să te revolți nu mai ai. Băiatul tău cuminte, deștept și frumos s-a dus și când în jurul tău lumea comentează, se revoltă sau se apără, ție îți vine doar să urli că sunt toți niște tâmpiți, că ai vrea să te lase toată lumea în pace și că tu doar îți vrei băiatul înapoi. Și ai tot dreptul să vrei și să ceri asta. Ai tot dreptul să îți plângi copilul cum vrei tu și nu cred că e treaba nimănui să comenteze felul în care o faci.
Și aș mai vrea să-ți spun ceva, un lucru pe care poate ți l-au mai spus și alții, dar pe care e important să ți-l repete multă lume de acum înainte, pentru că tu singur nu cred că vei avea puterea să o faci: Nu e vina ta! Știu că nu crezi asta acum, bănuiesc că rememorezi fiecare secundă și te gândești ce ai fi putut face altfel. Dar adevărul este unul singur: Nu e vina ta! Poate e vina altora, dar a ta nu e sigur.
Sunt convins că Alex, de acolo de unde e, e mândru de tine și de tot ce ai încercat să faci pentru el în acele 23 de zile nenorocite. Și că dacă ar putea, te-ar lua în brațe, te-ar strânge tare, tare și ți-ar spune cât de mult te iubește. Nu, nu atât de mult cât îl iubești tu, asta nici nu se poate.
Și cred că apoi s-ar uita în ochii tăi și ți-ar spune că Barcelona e cu siguranță cea mai bună echipă din lume.
Eu asta am înțeles citind scrisoarea ta de astăzi. Habar nu am dacă tu o vei citi pe a mea. Dacă o vei face, iar eu m-am înșelat, îmi cer mii de scuze. Nu am pretenția că măcar pot începe să înțeleg prin ce treci, dar la mine au ajuns astăzi vorbele unui tată în primul rând extrem de îndurerat și abia apoi supărat și plin de întrebări fără răspuns.
Și dacă vreodată vei dori să stai de vorbă cu un alt fan al Barcelonei și să-mi povestești ce copil minunat a fost Alex, dă-mi un semn. Aș fi onorat să aflu mai multe despre el.
Îți doresc multă putere. Și, peste un timp, liniște.
Un tată
Follow
Send
Oare cât va trebui să mai suferim până realizăm că. sistemic „suntem îngropați de vii„ sintagma privind călcatul pe cadavre ffind depășită de mult. Este echvalentul acceptării condiției de przonierat în propria țară de aproape 26 de ani, de când cu „lasă că merge și așa„ suntem umiliți și înrobiți sufletește de cei aleși să ne guverneze, să legifereze sau să împartă bucatele și pretinsa dreptate. Ne tot scăldăm într—o criză morală și una de sistem, o confruntare cu două fenomene majore: crminalitatea juridică și, mai ampla crminalitate judiciară, fiecare în parte cu sute/mii de acte individuale cu relevanțe multiple pentru societalul românesc postdecembrist. Cele mai rafinate culmi ale șmecheriei românești aparțin juridicului (sistemului judiciar), pe fiecare palier — psihologic, instituțional sau relațional —, precum și la fiecare parte constitutivă (dreptul, conșțiința juridică și relațiile juridice), gradul de pervertire al instituțiilor a estuia
având un impact devastator. Membrii grupului sunt și vor fi alături de părinții lui ALEX, cu speranța că vor reuși să treacă peste toate încercările. Le înțelegem durerea sfâșietoare și greutatea în a desluși de ce trebuia să li se întâmple char lor. Răspunsuri de la oficialități nu vor afla decât, accasând calea juridică, în sistemul nostru de sănătate atât de bolnav fiind interese enorme, cei responsabili fiind foarte legați. Aceasta nu înseamnă că, din start, cei îndreptățiți să se și constituie parte civilă în cauză, aceasta putâdu_ se clarifica ulterior. Cei mai mulți dintre cei care au postat doresc să se meargă până la capăt pentru Alex. Este alegerea Mihaielei și a lui Narcis, dar și timpul conteză, până în prezent conturându_se suficiente argumente juridice, inclusiv în raport de responsabilitatea oficialităților. Singurele răspunsuri oficiale nu vor veni decât prin organele judiciare. ALEX vă va lumina. Vă suntem aproape și vă susținem. 05.12.2015
ridică și, mai ampla criminalitate nudiciară, fiecare în parte cu sute și mii de acte individuale relevante.
Ce greu,
ce trist ,
ce dureros
si ce liniște adânca 🙁