Oameni

“Salut, sunt Paul N., chirurg plastician rezident la un spital privat din Anglia. Am citit despre proiectul vostru și mi-ar plăcea tare să încerc să vă ajut. Așa că m-am gândit că, după ce veți construi spitalul, aș putea veni câteva zile pe an (în funcție de programul de aici) să operez pro bono acolo.”

Nu-l cunosc pe Paul…Sau mai corect este să spun că l-am cunoscut ieri pe Facebook, unde am vorbit câteva minute despre proiectul 1leu.org. Când i-am spus că mi se pare foarte mișto că vrea să facă voluntariat, a crezut că râd de el. FACEBOOK PROFIL
De ce? Eu vorbesc serios, mi-a zis. Mi-am dat seama că lui i se părea atât de normală această atitudine, încât nu înțelegea de ce mă entuziasmez eu.
Apoi am realizat că are dreptate. Că această dorință de implicare o regăsesc alături de prietenii mei la tot mai mulți oameni. Oameni a căror primă întrebare, după ce le povestim despre proiect, este Și eu cum pot să ajut?
Și trebuie să recunosc că mă bucur mai tare când aud asta de la un doctor. Pentru că aceasta e una din întrebările care ni se tot pune: Cine va lucra în acest spital al vostru?
Răspunsul nostru e simplu: doctori foarte buni din România pe care acest spital intenționează să îi plătească corespunzător cu obiectivul pe care ei trebuie să-l îndeplinească: să îi vindece de cancer pe copiii noștri. Dacă pe lângă staff-ul permanent, vor fi doctori precum Paul care vor dori să își pună o parte din timp și toată expertiza la dispoziția copiilor, fără niciun ban, nu putem decât să le mulțumim și să încercăm, cu toții, să le arătăm aprecierea noastră.
Pentru că, da, cancerul nu este doar o boală păcătoasă, ci și una extrem de costisitoare. Știm asta. Deși sunt câțiva care nu cred că știm:

De ce credeți că nu mai există un astfel de spital, doar de oncologie pediatrică, în Europa? Pentru că nu este rentabil.

Îmi pare rău, dar pentru noi (și când spun “noi”, mă refer la toate cele câteva sute de oameni care deja s-au alăturat proiectului) acesta nu este un răspuns acceptabil. Sigur, el este corect. Dar nu este acceptabil. Noi nu știm cum să mergem la părinții ai căror copii suferă de cancer să le spunem Ne pare rău, dar va trebui să vă căutați vindecare în altă țară, pentru că un astfel de spital nu este rentabil.
Ne pare rău, dar nu știm cum să mergem la un copil bolnav și să îi spunem Te-am ajuta, dar nu e rentabil!

Cu tot respectul, dar mie mi se pare extrem de rentabil pentru o societate să investească într-un astfel de spital. Pentru că investește de fapt în cea mai sigură resursă din viitor: copiii săi. Și asta nu o spunem noi acum, ci oamenii de la spitalul de oncologie pediatrică St. Jude din Memphis, înființat încă din anul 1962. Operarea acestui spital costă (țineți-vă bine) 2 milioane de dolari pe zi!! 2 milioane! Iar cea mai mare parte a banilor (pentru că acolo toți copiii sunt tratați gratuit) vin din donații private de până în 20 de dolari!

Sigur, vor spune unii, noi nu suntem America. Așa e. Noi suntem România. Noi, TOȚI, suntem ROMÂNIA. Și ar trebui să ne simțim mândri de asta. Mândri de oameni ca Paul care indiferent unde au ales să își facă meseria, nu ar ezita să dea o mână de ajutor pentru a-i face bine pe copiii noștri.

Iar ca Paul sunt(em) mulți. Și exact așa vom construi acest spital. Om cu Om. Și Leu cu Leu.

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*