Cocoșel…Păsărică…Șerpișor…Băț...Toate aceste denumiri și multe altele le-am auzit de-a lungul timpului folosite de părinți pentru a vorbi despre organele sexuale ale copiilor lor. Ba, de multe ori, denumiri ca acestea sau variațiuni pe temă sunt folosite tot de părinți și atunci când vorbesc despre propriile organe.
Măi, ce să zic? Copilul meu este un ciudat din punctul ăsta de vedere, căci între picioarele sale nu sălășuiește niciun cocoș, niciun șerpălău sau vreun iepuraș (am auzit-o și p-asta folosită). El, săracul, are doar un penis. Noi, ca părinți ai lui, atâta am putut să-i oferim, deși pare că alți copii adăpostesc un mic Zoo acolo, în zonele lor intime. Sper sincer să ne ierte pentru asta.
………..
Să mă bată mama dacă înțeleg de ce le botezați organele astfel!?! Adică pot să înțeleg (până la un punct) că aveți o jenă de a vorbi cu ei despre organe sexuale. Și spun până la un punct, pentru că discuția despre organele sexuale nu are nici în clin, nici în mânecă cu discuția despre sex. Aici bănuiesc că nu avem vreo dezbatere, nu? Dar, dacă tot aveți această jenă, nu ar fi cel mai simplu să vă folosiți de denumirea oficială, anatomică. Adică când vorbiți despre creier nu-i spuneți piftia aia cu neuroni, nu? Sau când vorbiți de picior, nu-i ziceți bățul ăla care se înfige în fund, nu? Atunci de unde cocoșel? Și, mai ales, de ce?
Plus că, dacă tot e musai să utilizați un diminutiv, nu credeți că ar fi mai corect cocoșoi în loc de cocoșel? Puțuloi în loc de puțulică? Căci nu cred că e om pe lumea asta (bărbat sau femeie) care să-și dorească să aibă de-a face cu o puțulică, nu?
Penis, din punctul meu de vedere, este sau ar trebui să fie un cuvânt cât se poate de comun. La fel și vaginul. Și, cu cât îl vom folosi mai des de față cu copiii noștri și de la vârste cât mai fragede, cu atât sunt convins că vor fi mai puțin tentați ei să folosească apelativele vulgare ale organelor sexuale. Căci mie asta mi se pare problema: că în capul unor adulți, penis = pulă, iar vagin = pizdă, ceea ce este o un mare neadevăr. Penisul și vaginul sunt cuvinte care se înrudesc mai degrabă cu stomac, intestin, membru sau deget, ele denumind niște părți ale corpului omenesc.
I-am povestit lui Mark despre penisul său încă din primele zile de viață, de când îl spălam. Și tot din acel moment și până va hotârî el că nu mai este ok, se poate holba la penisul meu cât vrea atunci când facem duș împreună sau ne schimbăm la mare sau la piscină. De cele mai multe ori îl distrează să-l vadă (ceea ce, ok, nu e în topul reacțiilor mele favorite la zărirea penisului meu…și aici cred că sunt în asentimentul tuturor taților), dar mi se pare important să înțeleagă de la părinții săi că nuditatea este o chestie naturală, că nu are de ce să-ți fie rușine cu nicio parte a corpului tău și că penisul (sau vaginul, în cazul fetelor) este doar o altă parte a corpului omenesc, la fel ca genunchiul, cotul sau călcâiul.
Și mai e un aspect care mă preocupă: având în vedere ușurința cu care oricine are acces la pornografie în ziua de azi, mi se pare important ca al meu copil să vadă cum arată un penis în realitate, nu unul pozat frumos, plin de steroizi sau filmat din unghiul bun. Căci sexul real, pe cât de mișto este, pe atât de puțină legătură are cu sexul din filmele porno.
Deci vă încurajez să renunțați la orătăniile sau poreclele cu care ați botezat penisul sau vaginul copilului vostru și să folosiți denumirile corecte, anatomice. Nu e nimic rușinos în ele. Nici în aceste denumiri, nici în organele care le poartă numele.
Sursa foto: www.sedesign.ro
Follow
Send
Am auzit mame zicand “lipsa mare’. Ghici ce e!
Să știi ca inca nu m-am gandit la subiectul ăsta, dar zici foarte bine ce zici! Și poate așa reușim (în caz de Doamne ferește) să-i ferim și de pedofili pentru că nu vor mai fi curioși…în caz că vreun tâmpit vrea să-l facă curios arătându-i penisul lui…