Lunile de iarnă, acest Iad al părinților cu copii mici

Și a venit noiembrie, sau cum ți-ar spune orie părinte cu un copil de până-n 10 ani…Am belit-o! Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le iei în calcul, că eu sincer am momente când îi invidiez pe urși: frate, ăia se bagă cu tot familionul la hibernare și se mai trezesc la primăvară când poa’ să-l dea liniștit pe ăla micu’ afară din peșteră, la joacă.
Dar, cum nu sunt nici urs și nici milionar (fără legătură neapărat cu subiectul, doar o durere de-a mea mai veche, ce apare ca o temă recurentă în diverse postări), trebuie să mă descurc în lunile astea cum oi putea. Problema e că orice ai face, la un moment dat în următoarele luni te vei lovi de una din aceste probleme sau, dacă ai decât puțin ghinion, de toate într-o succesiune foarte rapidă:

1. Jucatul cu copilul în casă. O chestie extrem de distractivă. O oră. Hai două. Dacă pui la bătaie tot ce ai mai bun în tine, poate îți ies chiar și două ore și 3 minute, da’ mai mult nu. Și ce dracu’ te faci, când e weekend și te uiți la ceas și vezi că e abia 11:29. AM!!! Și tu ai vrea doar să te culci până a doua azi, iar copilul nu înțelege de ce nu continuați joaca, că scorul la fotbal e doar 246 -12 (în favoarea lui, ce întrebare e asta??), sau la Monopoly mai ai și tu bani de-un cico și el chiar nu s-a plictisit. Așa că poa’ să ningă, poa’ să plouă, iei decizia corectă de a ieși afară la joacă. Așa că îi spui copilului să se îmbrace…
2. Îmbrăcatul copilului pentru ieșitul afară. Măi, ai varianta să-l lași pe el să se îmbrace. Ceea ce ți se va părea distractiv primele 17 minute. Apoi, când își va pune și a patra oară tricoul invers și pantalonii scurți, vei decide că e momentul să intervii, căci ai promis altor oameni că vă vedeți cu ei. Adică ai promis că vă vedeți astăzi, nu la un moment dat. Și începi să-l îmbraci, aka să te lupți cu el să-l îmbraci. Prima oară negociezi cu ce-l îmbraci, apoi negociezi unde-l îmbraci (păi, poate azi are chef în camera lui, mâine în baie și într-o zi în boxă, cine știe??), apoi îi explici de ce trebuie să-l îmbraci, apoi negociezi cu partenerul/partenera cât ai voie să urli la copil și cât nu, apoi negociezi cu tine însuți promisiunea de a nu te comporta niciodată ca o bestie sălbatică, apoi pur și simplu începi să ragi și îmbrăcatul se realizează în 3 minute, căci frica s-a instalat în toată casa. Și se iese din casă…
3. Cu cine se joacă copilul afară. Mă rog, e impropriu spus că ieșiți din casă, sunteți pur și simplu târâți la întâmplare de vântul care vă bate fix cum vrea el. Și cumva, printr-un noroc chior, ajungeți la locul de joacă din parc. Care e plin de frunze zburătoare purtate de vânt și de tobogane în care nu e nimeni. Ni.Me.Ni. (nu mă interesează că nu se desparte așa, e blogul meu, despart cum vreau eu, nu vezi că mai am puțin și-o iau razna!!!!). Și ca să fie treaba – treabă, te sună și prietenul cu care ai stabilit să vă vedeți, că ei nu mai vin, că e cam vânticel. No shit, prietene!!?!?!! Acasă nu vrei încă să mergi, căci cicatricile îmbrăcatului sunt încă vii , iar gândul dezbrăcatului nu știi dacă te îngrozește mai tare pe tine sau pe copil. Așa că începeți să vă jucați. Mă rog, e atâta tristețe în jur și atâta liniște apăsătoare, că-ți pare că Bacovia părea un băiat ok, optimist. Așa că te mai joci vreo patru minute și hotărăști că n-ar fi rău să mergeți la un loc de joacă indoor…
4. Mersul la locul de joacă indoor. Băi, astea sunt niște locuri geniale. Căci n-ai decât două variante dacă mergi la ele: ori ți se imunizează copilul de nu mai răcește până devine adult sau, varianta mult mai probabilă, ori ți se îmbolnăvește de nu se mai face bine până devine adult. Căci locurile astea de joacă sunt un fel de zoo, dar în loc de animale au ca exponate copii cu diverse boli evidente pe chipul și corpul lor: copii care tușesc de le sar plămânii (nu, pe bune, eu chiar cred că am văzut la un moment dat un ciutan care și-a scuipat niște membrană pulmonară de la atâta tușit!!!), copii care strănută de-ți umplu ceaiul cu muci apoși, copii pe care-i simți că frig de la temperatură dacă te apropii la 1 metru de ei, copii cu diferite iritații pe corp etc. Mă, și până la urmă, care n-am făcut asta la un moment dat: Ce, e bolnav? Trebuia să stea departe de copii 7 zile? Cât a stat, două jumate? Merge, e ca nou!! Hai că ori îi îmbolnăvește pe alții, ori ne îmbolnăvește pe noi cu nervii!!

Și uite așa, mai devreme sau mai târziu, te trezești în lungile luni de iarnă cu un copil bolnav. Doar că, spre desosebire de adultul bolnav, iubitul de el, care e morocănos și n-are chef de nimic și vrea doar să fie lăsat în pace, copilul bolnav este fix ca și copilul sănătos. Doar că e bolnav și n-are voie să iasă din casă. Așa că ești blocat la punctul 1 care merge în buclă mereu și mereu și mereu. Timp de câte zile spune doctorul. Sau, mă rog, câte zile duceți voi, părinții. Când nu mai puteți, spuneți un Doamne, iartă-mă! și mergeți cu el pe la locuri de joacă sa pe la prieteni. Și dacă vă spune cineva că arată cam rău copilul, îi spuneți și voi adevărul: Prietene, n-are nimic…din care să se moară. Dar eu nu mai pot. Bate-mă, omoară-mă (ceea ce, apropos, în aceste momente, nu mi se pare cel mai nasol lucru), dar eu îl las aici până cade lat. De oboseală sau de rău. Că am și eu nevoie de o pauză.
Doar să fie neom interlocutorul ca să nu vă înțeleagă. Deși, poate nu spuneți chiar așa….nu știu, zic și eu.

Cum spuneam, e belea iarna! AMR 120 de zile până la 1 martie. Mamă, ce boală am pe urșii care deja s-au culcat!

Sursa foto: http://mikahaziq.blogspot.ro/

6 Comments

  1. Mai ai o varianta. Intalniri de joaca. La mine acasa e binevenit orice adult care aduce cu el un copil de varsta apropiata cu baietelul meu. Poate sa fie cel mai nesuferit om din lume. Daca are un copil cu el/ea, usa mea e larg deschisa :).

    • Ce bună e asta!! “Poate să fie cel mai nesuferit om din lume, dacă are un copil cu el/ea, ușa mea e larg deschisă”….ahahaahahhahahahaah…asta numai un părinte putea s-o spună ????????

  2. Se poate și mai rau: copil sub 2 ani, cu care nu ai cum să joci Monopoly, Scrabble, Nu te supăra frate sau Lego și locuiești intr-un oras mic, unde nu există locuri de joacă indoor:)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*