8 reguli de aur pentru a scrie un blog

A scrie un blog poate fi un hobby sau o meserie. Diferența, cred eu, este felul în care tratezi scrisul.
În cazul meu, blogul este un job. Un job pe care-mi place la nebunie să-l fac. Dar, ca orice alt job, îmi impun să-l fac și atunci când nu am chef neapărat de el.
Jerry Seinfeld povestește mereu că el scrie 4 ore în fiecare zi. Și la sfârșitul celor 4 ore, se hotărăște dacă munca din acea zi merge la coșul de gunoi sau în sertarul cu lucruri ce pot fi folosite. Dar indiferent de rezultatul final, el se așază dimineață de dimineață și scrie timp de 4 ore. Cam asta înseamnă, zic eu, să ai etică în muncă și să-ți respecți scrisul.

Ca în orice alt job sau orice altă chestie pe care trebuie s-o faci, cel mai greu moment e ăla de început, momentul când te apuci să scrii. De cele mai multe ori.
Căci există momente când te izbește o idee. Și hai să vă povestesc cum mi se întâmplă mie. Merg pe stradă adâncit în gândurile mele (atunci când nu sunt adâncit în telefonul meu) și mă gândesc la cine știe ce. Și dintr-o dată văd sau aud ceva. Ceva simpatic, ceva trist, ceva mișto sau revoltător. CEVA. Și în acel moment, sinapsele din creierul meu nasc o idee. Uneori e doar o senzație de idee, dar e o senzație atât de puternică, încât știu că am găsit ceva mișto, ceva care o să-mi placă, ceva care o să facă măcar un alt om să zică Băi, ce mi-ar fi plăcut să scriu eu chestia asta (ăsta mi se pare cel mai frumos compliment pe care i-l poți face cuiva care scrie). Și atunci mă opresc din orice altceva gândesc și încep să “mestec” această idee. Da, uneori iese ceva mișto, alteori ceva ce mi se pare extrem de dezamăgitor, nu pentru că ar fi atât de nasol, cât pentru că mi se pare că nu fac cinste acelei senzații de idee pe care am avut-o inițial.

Și apoi mai sunt momentele când, mergând pe stradă sau făcând ceva, orice, îmi vine IDEEA. Și, cu mici ajustări, știu…simt tot textul pe de rost, dinainte să mă apuc să-l scriu. Și dacă nu-l știu, nu e nicio problemă, căci se scrie el singur o dată ce deschid pagina laptopului sau a telefonului.
Singura problemă e că mă mănâncă atât de rău, încât IDEEA se cere scrisă atunci. Nu contează ce fac, nu contează unde sunt, nu contează cu cine sunt, TREBUIE să mă apuc să scriu. Și să public, căci am și meteahna asta: dacă am scris ceva mișto (articol pe blog sau postare pe Facebook), rareori (și ăsta e un eufemism) mi se întâmplă să pot să n-o postez instantaneu. E ca și cum ar trebui să nasc și, uneori, e chiar la fel de dureros, căci, na, ca bărbat, m-am mai tăiat și eu c-un cuțit sau mi-am mai scrântit piciorul, deci înțeleg durerea pe care o simt femeile la naștere. Plus, că sunt și foarte empatic, cum se poate observa cu ușurință.

Revenind, trebuie să scriu și să public ideea. Și e atât de mișto când sunt într-un loc cu WiFi ca lumea. Și atât de frustrant când nu. Căci dau drumul la conexiune în parc sau în vreo cafenea și la început pare că merge ok și apoi stai, că s-a blocat, ba nu, hai că si-ș reve….nu, s-a blocat și n-am apucat să salvez și, uf, a repornit..ba nu. Nu doar c-ați înțeles ideea, dar ați trecut și voi prin asta, cu siguranță.
Și sigur că aș putea să-mi fac telefonul hotspot și să mă folosesc de netul din abonament. Dar, Doamne, ce-mi mai place să mă uit și pe youtube la diferite filmulețe sau să ascult diverse melodii sau să intru pe blog și să citesc comentariile voastre și să și răspund la ele. Și, na, netul din abonamentul de pe firmă e limitat.

Mă rog, la Telekom nu mai e de astăzi. Căci oamenii au lansat o ofertă pentru antreprenori (așa ca mine) și întreprinderi mici și mijlocii: #BusinessLiber vine nu doar cu voce și mesaje nelimitate, ci și cu internet 4G nelimitat de la 5 euro/lună! Cât noroc pe unii antreprenori, cărora ne vin idei când nici nu ne așteptăm și, mai mult, simțim nevoia stringentă să le împărțim cu restul lumii chiar atunci? Cum adică cât noroc? Mult! Cu carul! Hai să ne bucurăm și să rupem netul oamenilor în două! Cică n-avem noi idei, cât net au ei să ne dea! Ok, hai să-i verificăm!

A, și apropos, acum știți și la ce se refereau bannerele de săptămâna trecută, cele cu rescrieregulile.ro. Căci, prin #BusinessLiber Telekom chiar rescrie regulile cu care companiile erau obișnuite până acum.

Bun, vă promiteam la început niște reguli de aur. V-am păcălit. Puțin. Nu că n-ar fi reguli și nu că n-ar fi de aur. Doar că sunt regulile MELE de aur, adică ele funcționează foarte bine pentru mine. Habar n-am dacă ar putea funcționa și pentru voi, dar nu veți putea descoperi asta decât apucându-vă de scris. Dacă am descoperit ceva în acești 3 ani și jumătate de când scriu și sunt blogger antreprenor este că orice om…ORICE OM are o poveste interesantă de spus. Depinde doar de el dacă alege s-o spună. Restul sunt detalii care se pot corecta sau îmbunătăți pe parcurs. Altfel, e plină lumea de oameni cu scriituri geniale ținute la sertar. Genul de oameni care se supără că nu i-a descoperit nimeni exact cum mă supăr eu că nu câștig niciodată la loto, asta deși nu joc niciodată.

Deci dacă simțiți sau vreți să faceți asta, apucați-vă de scris! Și uitați care sunt regulile mele care mă ajută teribil. Le puteți folosi cu mare drag sau puteți să descoperiți altele care să vă ajute mai mult:

1. Scrie.
2. Scrie ce-ți trece prin cap.
3. Scrie orice-ți trece prin cap.
4. Publică.
5. Publică chiar dacă știi de la început c-ai publicat și chestii mult mai mișto în trecut.
6. Fă o pauză.
7. Deschide-ți ochii și urechile la ce se întâmplă în jurul tău.
8. Întoarce-te la punctul 1.

Articol scris cu sprijinul Telekom România, o marcă în care eu am încredere. Mulțumesc celor care sprijină mărcile care sprijină celmaibuntata.ro