Fusese o petrecere reușită unde se revăzuseră cu mulți prieteni, râseseră mult și fuseseră extrem de pupăcioși, ceea ce nu prea le mai stătea în fire de ceve vreme. Acum în mașină, în drum spre casă, ea se întoarse spre el și începu să se joace cu părul lui de la spate. Nu trecu mult și văzu cum pe față îi înflorește zâmbetul acela de mulțumire, zâmbet pe care îl cunoștea atât de bine, după peste 20 de ani de căsătorie.
20 de ani! se gândi Patricia. O viață de om. Ce se întâmplase cu ei? Când se depărtaseră atât de tare unul de altul? Căci seara asta fusese o excepție. În mod normal nu se mai suportau iar singura interacțiune consta în urlete, reproșuri, aruncat de obiecte și amenințări. Știau amândoi că starea asta nu mai putea dura.
Parcară mașina în garaj și când Mihnea apăsă unul dintre întrerupătoare, nu se întâmplă nimic.
– Iar a căzut curentul?
– Probabil…și nu vine nimeni până mâine dimineață.
– Ok, ține-mă de mână și te conduc eu până în dormitor. Apoi cobor să mă culc în living…
Urcară încet pe întuneric, ea lăsându-se ghidată de el. Deși nu ar fi vrut să simtă asta, trebui să recunoască în gând ce plăcere îi făcea sentimentul ăsta. Ajunși în dormitor, el zise:
– Ok, te las..noapte bună… 
– Stați jos!
– Ceeee? țipară speriați, amândoi în același timp.
– Am zis să stați jos! se auzi din nou o voce puternică și sigură pe ea, din întuneric. Apoi o lanternă se aprinse direct în ochii lor. Dacă faceți vreun zgomot, vă omor pe amândoi.
Parcă teleghidați, amândoi se așezară pe pat, unul lângă altul, ținându-se strâns de mână.
– Ce-ce vrei? reuși Mihnea să murmure.
– Vă spun imediat. Vreau doar să mă bucur puțin de momentul acesta.
– Te rugăm, nu ne omorî. Poți să iei tot ce vrei, îți dăm totul, numai nu ne face rău.
– Ok, deci văd că n-o să mă lași să mă bucur de momentul ăsta în liniște, zise Umbra în timp ce se ridica de pe scaun, apropiindu-se de ei. Se opri în dreptul lor la 10 cm de fața lor. Era tot îmbrăcat în negru, cu o cagulă pe față care lăsa să se vadă doar doi ochi mici și răi.
– Te-te rugăm, îngăimă și Patricia.
– Ce să mă fac eu cu voi? zise Umbra.
– Ia tot, dar lasă-ne pe noi.
– Păi vedeți voi, nu pot să fac asta, pentru că am venit aici într-o misiune.
– ????
– Da, am primit un contract.
– Un contract? Întrebă Patricia.
– Da.
– Ce contract?
– Să omor pe cineva.
– Pe unul dintre noi?
– Îhî.
– Te rog, omoară-mă pe mine și las-o pe ea în pace, se ridică brusc în picioare Mihnea.
– Stai jos, prietene! Că oricum despre tine e vorba.
– A!
– Da, am primit următoarea scrisoare, zise Umbra. Te superi dacă v-o citesc? adăugă el sarcastic.
Își drese puțin glasul și începu:
Dragă Umbră,
Am nevoie de ajutorul tău. Vreau să aranjezi pe cineva: un bărbat de 45 de ani care locuiește la această adresă. Îți pun în plic și fee-ul tău normal la care mai adaug o sumă măricică, zic eu. Căci aș vrea să fiu de față când îl omori pe rahatul ăla cu ochi. Îmi mănâncă sufletul de 20 de ani și nu-l mai suport. Abia aștept să scap de el. E un bou care mă înșeală cu toate proastele. Și nici copii nu e în stare să facă. Un impotent.
Am o mare rugăminte: te rog frumos să-l lași dezbrăcat după, ca să vadă toată lumea ce pulă mică are. Sunt convinsă că o să râzi când îl vei vedea: cea mai mică din lume. Să râdă toți de el, idiotul dracu’.
Mulțumesc,
P.
Mihnea nu știa ce să spună. Se întoarse spre Patricia și o privi cu speranță în ochi:
– E o glumă proastă, nu?
– Nu, nu e nicio glumă, cretinule! Am plătit pe cineva să te omoare, căci nu te mai suport! Mi-ai făcut viața un coșmar și vreau să fiu de față când îți dai duhul. Și apoi să plâng și să mă prefac devastată, în timp ce sufletu-mi va râde, știind că eu ți-am făcut asta.
– Dar…., șopti Mihnea. Dar, zise din nou, întorcându-se spre Umbră. Și deși nu putea fi sigur, i se păru că ochii îi zâmbesc pentru prima oară.
– Exact!
– Exact, ce? întrebă Patricia.
– În timp ce puneam la punct cum să îi fac felul acestui domn, primesc o altă misiune. Își drese din nou glasul:
Salut,
Vreau s-o omori pe nevastă-mea. E o tâmpită, o urâtă, o grasă și o frigidă! Te rog, poți s-o faci mâine, că încă o zi lângă ea și am senzația că îmi pun singur ștreangul de gât. Îmi închipui că nu știi cum e, având în vedere natura muncii tale, dar femeia e dusă și te poate înnebuni și pe tine.
A, da, locuiește al adresa asta. Și vreau să fiu de față când o faci, de aceea pun mai mulți bani decât onorariul tău normal. Și s-o faci să sufere, chiar dacă va costa extra. Și, normal, să mă bați și pe mine rău ca să pară credibil. Mă rog, știi tu mai bine cum și ce trebuie să faci.
A, da, și când se sperie foarte tare, femeia se pișă pe ea. Abia aștept acel moment.
Respect,
M.
Instinctiv, amândoi bărbați se uitară în jos, între picioarele Patriciei, unde se formase deja o mică băltoacă.
– Mda, ce facem acum? întrebă Mihnea, după o tăcere foarte foarte lungă.
– Păi, în principiu, nimic, răspunse Umbra. În toată cariera mea n-am pățit așa ceva. Și, cred că mă veți crede când vă zic că am văzut și auzit multe la viața mea. O să vă las pe amândoi să trăiți…
– Auzi, eu sunt ăla cu banii, îl întrerupse Mihnea. Nu vrei totuși…și dădu din cap spre Patricia.
– Băi, nesimțitule!
– Nu, nu vreau. Dar o să păstrez banii amândurora. Vreo problemă cu asta?
Niciun comentariu.
– Și voi păstra și scrisorile voastre. Dacă mai încercați așa ceva sau dacă divorțați, vă dau în gât. Doi idioți ca voi se merită unul pe altul și m-am hotărât să am grijă să nu mai nenorociți pe nimeni altcineva. Așa că va trebui să vă suportați până la sfârșitul vieții. Sau să mergeți la pușcărie. Ați înțeles?
Niciun comentariu.
– A, da. Și mi se pare corect ca dacă am văzut-o pe ea cum a făcut pipi, să-ți fac și ție o poză gol.
– E, hai!
– E, hai, tu! Dezbracă-te!
Erau singuri în dormitor. Umbră plecase și le interzisese să iasă din acea cameră până dimineața. Iar ei, brusc, deveniseră extrem de ascultători.
– Și acum, ce facem?
– Păi..eu zic să ne culcăm.
– Ok, mă culc eu pe jos.
– Nu, hai în pat. Știi că ai probleme cu spatele.
– Bine, dar o să stau treaz până adormi tu, că altfel dacă încep eu să sforăi, tu nu mai dormi.
– Mersi, iubitule!
– ……………….
– …………………
– Noapte bună, pisica mea frumoasă!
– Noapte bună, motănel!
Follow
Send
Leave a Reply