Miercuri seară am avut plăcerea să prezint și să moderez cea de-a 10 ediție (aniversară) a evenimentului Modern Dad’s Challenges. În primul rând trebuie să spun că mi se pare foarte tare ce reușesc să facă Sofia Frunză și Laura Pîrlog, strângând lună de lună în jur de 100 de tați care, fiind doar ei, se simt mult mai relaxați în a pune diferite întrebări. Hai, hai, doamnelor, că știți că așa e: când reușiți să vă convingeți partenerii să vină la vreun eveniment de parenting, ei stau mai degrabă cuminți, neîndrăznind să pună vreo întrebare mai “curajoasă” de frică să nu strice “feng shui”-iul familiei. ☺
Bun, revenind la evenimentul de miercuri, ultima parte a sa a fost dedicată educației sexuale, discuția beneficiind de prezența a unuia dintre cei mai buni specialiști (poate chiar cel mai bun) de la noi pe subiect: Diana Stănculeanu, psihoterapeut specilizat în sănătatea emoțională a copiilor și adolescenților. Cu Diana avusesem ocazia să stau de mai multe ori de vorbă pe acest subiect pe care l-am abordat și în niște emisiuni pe la radio și întotdeauna mi s-a părut că indiferent de întrebările mele sau ale oricui, dublate de anxietățile mele sau ale celui/celei care adresa vreo întrebare legată de sex, răspunsurile Dianei au fost mereu calme, argumentate și, foarte important, empatice. Dar trebuie să recunosc că am avut ceva temeri legate de discuția de miercuri seară, pentru că urma să discutăm acest subiect extrem de stresant pentru majoritatea oamenilor în fața unui auditoriu aproape exclusiv masculin. Și știm cu toții cum facem noi, bărbații, de multe ori când ne simțim inconfortabil sau încolțiți: o dăm pe glume, proaste de cele mai multe ori, devenim ușor bully ascunși sub masca glumețului și încercăm să-l facem pe cel/cea din fața noastră să se simtă măcar la fel de inconfortabil ca noi.
Inițial, am crezut (nu, am sperat) ca, datorită subiectului, 
să se lase o liniște totală în sală. Nu a fost cazul, pe măsură ce întrebările deveneau mai “țintite”, anxietatea sălii devenea mai mare, manifestându-se prin glume tot mai vocale, urmate de râsete mult prea zgomotoase. Așa că la un moment dat, în mijlocul unor explicații ale Dianei și pe fondul înmulțirii râsetelor, le-am spus celor din sală:
– Știți, îți poți da seama de nivelul de disconfort al unor oameni pe baza râsetelor mult prea zgomotoase la niște glume cel mult mediocre. Râsetele voastre nu sunt o problemă, dar măcar să știm cu toții de ce râdem.
Nu știu dacă doar mi s-a părut mie, dar din momentul acela, n-a mai existat riscul ca lucrurile să scape de sub control. Nu, râsetele au continuat, iar Diana a fost super mișto și a râs cu noi și ne-a ținut isonul, dar cred că majoritatea a înțeles că, de fapt, trebuie să ne asumăm disconfortul, pentru că eram acolo în încercarea noastră de a deveni părinți mai buni și, mai important, de a nu face aceleași greșeli pe care le-au făcut ai noștri cu noi. Căci noi suntem așa, neputând să discutăm normal despre sex, chestia asta pe care o facem cu toții…sper ☺, și care ne place atât de mult, pentru că în copilărie nu doar că nu s-a vorbit cu noi, dar ni s-a și impregnat ideea că ar fi o chestie rușinoasă. Și să nu încep cu discuțiile despre masturbare, căci așa cum bine spunea Diana:
– Nu vă văd pe niciunul pe aici fără vreo mână lipsă sau orbi. ☺ ☺ ☺
Cum m-am simțit eu? În unele momente ok, în unele momente inconfortabil. Dar mi s-a părut important să încerc să fiu autentic. Așa că am povestit despre discuția mea cu Mark despre sexul oral și cum am reacționat când am fost surprinși de copil făcând sex. Și la această poveste merită să vă spun cum au reacționat cei din sală: bineînțeles că la început au fost mișto-urile și glumele de genul Sper că v-ați oprit. 🙂 🙂 🙂 La care am râs cu toții. Dar apoi, printre glumele sălii și reafirmând că îmi dau seama cât de inconfortabil le este subiectul, le-am spus așa:
– Dar vreau să vă spun ceva foarte important. În momentul în care am realizat că este acolo în cameră, lângă noi, tot ce am putut face a fost să-l întreb ce caută acolo și să încerc să ne acoperim cu plapuma. Și l-am văzut cum lasă capul în jos și dă să iasă din cameră, simțind că ar fi făcut ceva foarte, foarte în neregulă. Și în momentul acela am realizat că orice aș face, ORICE, este mai bine decât să-l las să iasă din cameră simțindu-se în acel fel. Așa că ne-am îmbrăcat cum am putut și l-am invitat cu noi în pat și i-am povestit ce făceam. Rezultatul? Ne-a mai întrebat o singură dată despre subiect și nu a apărut niciodată altcândva în discuțiile lui. Iar pe Mark când îl stresează ceva, vorbește necontenit despre acel lucru. Așa că vă invit, dacă sunteți surprinși, să nu îi lăsați să creadă că ei ar fi greșit cu ceva.
Din nou poate mi s-a părut mie, dar a fost printre puținele dăți când am remarcat că era o liniște deplină în sală.
Avem nevoie de educație sexuală. Cred că o dată cu copiii noștri, care au MARE nevoie (dacă ne uităm la statisticile îngrijorătoare), ar trebui să găsim și noi variante în care să discutăm mai des despre acest subiect, despre problemele pe care le întâmpinăm, căci doar pentru că nu vorbim despre ele, asta nu înseamnă că ele nu există. Sexul nu este un subiect tabu per se, noi îl facem sau nu să fie așa. Și n-ar trebui, căci e prea mișto ca să nu le dăm șansa copiilor noștri să aibă o relație mult mai sănătoasă cu corpul lor, cu partenerii lor, cu deciziile lor. Haideți să învățăm din greșelile trecutului și să reparăm ce se poate repara. Uneori, e foarte simplu, trebuie doar să ne depășim noi temerile.
Bravo, Diana, și mulțumim! Și felicitări și domnilor prezenți în sală, cred că fiecare dintre noi am plecat de acolo învățând câteva lucruri importante despre subiectele discutate dar, mai ales, despre noi înșine.
Sursa foto: https://www.flypped.com/
Follow
Send
Leave a Reply