Copiii suporteri

Nu sunt suporter al niciunei echipe de fotbal din România. Deși mi-ar plăcea. Când îmi văd prietenii câtă pasiune pun atunci când vine vorba de echipa favorită, îi invidiez. Invidia mea pe ei, însă, se oprește în momentul în care pun piciorul pe un stadion.
Se spune că inima fiecăruia dintre noi are un număr predefinit de bătăi. Habar n-am dacă e adevărat sau nu. Dar sunt convins că există undeva o lege nescrisă, dar adevărată, conform căreia minim 92,68% din oamenii care merg pe un stadion de fotbal din România au obligația de a scoate pe gură un număr indefinit de înjurături în 90 de minute. Și că aceste înjurături trebuie adresate, in procente aproximative, următorilor: 31,42% arbitrului care întotdeauna fură când fluieră pentru ceilalți și “în sfârșit ai văzut și tu una” când fluieră pentru ai tăi; 17,8% către jucătorii echipei adverse (dacă ceea ce afirmă suporterii ar fi 5%, nu mai mult, adevărat, toate mamele fotbaliștilor români vor fi făcut dragoste cu toți bărbații din această țară…de 2 ori); 14,65% către antrenorul advers care are vina, în principal, de a se fi născut; 10,38% către arbitrul de rezervă care ba “o freacă”, ba “l-a găsit acu’ zelu”; 12,79% către jucătorii favoriți care sunt niște lepre și, normal, au mame cu mult aplomb sexual. Iar restul se împarte către guvernanți, vecini, Moș Crăciun șamd.

Că lumea înjură, scuipă și scandează sloganuri rasiste non-stop pe un stadion nu e neapărat o problemă, ci doar un semn de lipsă de civilizație din punctul meu de vedere.
Că lumea înjură, scuipă și scandează sloganuri rasiste non-stop pe un stadion pe care vin copii, mi se pare foarte grav. Pentru că ei cresc și învață să aprecieze exact aceste valori. Iar așa cum spuneam la început, când vine vorba de echipa lor, oamenii pot fi foarte atașați acelei culturi.

Am fost în ultimele 2 săptămâni pe 2 stadioane din București și am fost martorul a două evenimente care m-au marcat. În primul am văzut un băiat, să fi avut 12 – 14 ani, care stătea proțăpit pe un gard, cu mama lui (mama!!) așezată în tribune 3 rânduri mai în spate, și care (băiatul) a strigat și a gesticulat o dată cu restul stadionului toate injuriile adresate adversarilor. Toate! Și nu că le-a murmurat, pentru că l-am urmărit cu atenție, fiind de-a dreptul fascinat de comportamentul lui: mai mai că-i ieșeau ochii din orbite când înjura. La pauză, mama lui l-a chemat “la ordine”. “Gata”, mi-am zis. De unde, femeia voia doar să știe dacă odorul ei își permisese să scuipe banca adversă, așa cum făcuseră niște maimuțe suporteri de lângă el. În rest, doamna nu avea nicio problemă cu comportamentul copilului. Măi, măcar să-l fi rugat să nu mai țipe atâta de tare că poate pățește ceva la corzile vocale! Pe bune, se înroșea tot și îi făceau ochii în cap ca la melc când oferea “sex oral la infinit” galeriei adverse.

În schimb, pe un alt stadion, o fetiță cam de aceeași vârstă, venită cu tatăl ei, a avut un comportament mai mult decât onorabil. Nici nu știu dacă a-njurat vreodată. Mă rog, nici nu prea aveam cum s-o aud, având in vedere că tac-su a răcnit tot meciul. I-a luat pe toți în penisul lui, unu’ n-a scăpat. Sunt convins că după ce am ieșit din vizorul lui mi l-a împlântat și mie în vreun orificiu pentru te miri ce. Omul, repet, că poate n-ați reținut aspectul ăsta important: venit cu fetița lui la stadion, comoara lui, viața lui, și-a băgat și și-a scos tot, tot meciul. La un moment dat fetița chiar s-a întors spre el și timidă a-ncercat și ea o înjurătură că, de, așa l-a văzut pe tati. Eu cred că a avut mare noroc că n-a auzit-o magraonul. Că o și bătea acolo că de ce înjură. Că el face eforturi s-o crească frumos, plus că o aduce la stadion s-o-nvețe ce-nseamnă să fii suporter.

Ok, nu știu cum e pe afară, dar sigur nu e așa. Poate doar prin Italia, dar din ce am citit în ultima vreme și ăia sunt cam în faliment cu fotbalul. În rest, Spania, Anglia, Germania..eu nu cred că e la fel. Stați, nu mă înțelegeți greșit: nu vreau să mă duc pe stadion ca la teatru. Pentru asta mă duc la teatru. Dar vreau să mă duc pe un stadion ca să urmăresc un spectacol de bună calitate. Din păcate la noi calitatea cam lipsește pe teren. Iar în tribune lipsește cu desăvârșire.

Ne întrebăm de multe ori (mă rog, eu m-am întrebat) de ce nu reușim să ne civilizăm pe stadioane. Mi-am dat singur răspunsul: în primul rând pentru că nu vrem, ne place așa. În al doilea rând pentru că nu avem nicio șansă. Copiii de azi, potențialii suporteri frumoși de mâine, cresc având impregnate de mici niște valori care nu au nicio legatură cu ceea ce eu consider că înseamnă să fii suporter adevărat al unei echipe. Și asta mi se pare trist, pentru că să fii suporter este o chestie atât de mișto.

Ca orice tată probabil, visez la primul meci în care o să merg cu băiatul meu pe stadion. De aceea am nevoie de un sfat: ce să-i povestesc când m-o întreba de ce vor atâția oameni să facă dragoste cu diverse persoane decedate din familia unuia sau altuia?

10 Comments

  1. Salut Alexei
    Foarte realist ce ai scris. Si foarte trist, fiindca asa cum vad din reply-urile de mai sus s-a impregnat in mintile tuturor acest comportament scelerat ca fiind normal fiindca de aceea mergi pe stadion si cumva tu esti anormal cu ideile tale sa iei copilul la meci. Ffff trist!
    Realitatea mondiala nu nationala ne arata ca fie alte natii nu au nevoia de a se etala sau descarca in acest fel, fie sunt cu mullllllt mai civilizati, asa de civilizati incat tari ca Romania( si nu e singura) nu vor ajunge niciodata nici macar sa viseze la ceva mai bun.
    Poti sa iti imaginezi:
    – Stadioane unde aprox 40% din cei prezenti sunt copii?
    – Copiii au de la 6 luni in sus
    – GALERIILE STAU LA UN LOC. Nu exista partea care tine cu X si cea cu Y. Tu te ridici si aplauzi cand esti tu fericit apoi vecinul de langa cand e randul lui.
    -Se bea alcool in zonele amenajate in cantitati industriale dar nimeni nu se injura sau bate.
    -Ca pe un stadion cat Lia Manoliu la un meci a strigat o fetita de cam 10-14 ani la un jucator ceva……ca e negru…. Iar sportivul a facut semn arbitrului care a oprit partida iar fata cu familia au fost escortati in afara stadionului. Apoi a intrat in actiune protectia copilului si au fost saptamani cu circ pentru acea familie fiindca autoritatile vroiau sa vada de unde are copilul acest comportament. Au fost banati de la meciuri pe tot anul…..

    Te astept cu Mark sa mergem la un meci unde iti poti purta insemnele echipei favorite de acasa si pana la stadion si inapoi fara probleme. Mers cu transportul in comun.
    Octav

  2. Stadioanele n-au fost niciodata “civilizate” desi sunt ocupate in mare parte de oameni civilizati. Acolo este o eliberare de stres acumulat in timpul zilei. Din pacate, atunci cand mergi cu copilul pe un stadion trebuie sa te gandesti pentru ce se duce gloata acolo. Sa urmareasca un meci fara sa urle? Exclus, o face si la televizor, in niciun caz nu se poate abtine pe stadion. Spiritul de gloata elibereaza energiile mult mai usor si intr un torent mult mai tumultuos. Este o energie potentiala care se strange acolo si se elibereaza intr un fel “cinetic”, intr o recatie in lant ramificat si mai putin controlata. Poate ca tu esti suficient de relaxat la meci, dar altii nu sunt si fericirea lor exact asta este: “betia” ocaziei de a se infierbanta pentru lucrurile simple, fara importanta, care ii scot din rutina stresanta:) Eu nu sunt microbist si nu pot sa ti explic cum apar exagerarile cu injuraturi si altele mai greu de suportat (acea eliberare se poate face mai pasnic). Insa, inainte sa iau copilul pe stadion, as sti exact la ce ma supun si fie imi asum, fie astept sa mai creasca si sa inteleaga ca un comportament civilizat individual poate fi guvernat de o psihologie de grup cu alte reguli. Iti inteleg revolta, dar este ca si cum ne am revolta ca vantul este mai rece iarna:). Drept este ca tenisul arata ca se poate. Acolo unde este deja implementata o eticheta, se mentin niste standarde. Prin urmare sunt sperante sa se ajunga si in fotbal. Sper si eu ca spectacolul de fotbal sa decurga ca la teatru, insa atunci fotbalul ar cadea in mediocritate in ceea ce priveste popularizarea. Un echilibru intre cele doua este greu de atins.
    Partea cealalta, in care iti iei copilul pe stadion si porcaiesti tot ce misca…asta este cam stranie si mai greu de inteles.

  3. Nu se va renunta niciodata la acest tip de comportament pe stadion deoarece, dupa parerea mea, oamenii se duc acolo tocmai pentru a avea posibilitatea sa se comporte astfel. Nu zic , Doamne fereste ! ca e normal….doar ca asa mi se pare mie, ca acolo lumea se poate dezlantui! isi lasa inhibitiile acasa si se refuleaza pe …toti ceilalti ! si cum toti fac asa, se considera ca este acceptat si normal, acolo, in acel loc!!
    Eu recunosc ca niciodata nu am pus piciorul intr-o galerie, pe un stadion tocmai pt ca nu imi place sa stau in acea cocina umana……sa mai iau si un copil cu mine! NOOO! E chiar periculos! cum ii explici apoi: “stii aici se accepta dar in afara gardului astuia nu..de ce? pt ca suntem in fond si la urma urmei animale constranse de evolutie sa se abtina 99 % din timp si cauta si un moment si loc de refulare! si pe noi nu duce capul sa gasim alta modalitate….”

  4. În ce mă privește, mie mi-a trecut de multișor asta cu mersul pe stadion. Pe vremuri, aveam și steag și mergeam pe stadion chiar și când făceam țurțuri de frig. Mulți ani de-atunci… Încep așa ca să justific cele de mai jos.
    Da’, apropo, am voie să mă-ntind la vorbă? Că eu altfel nu pot 🙂 Subiectul e atât de suculent că-mi plouă-n gură. Dar n-o să pot spune totul pen’că, la urma urmei, aici e loc doar de-un ecou. Așa că pun pe puncte:
    – pun chezaș tot ce am că nu există stadion în lume unde să nu se înjure, fie el Maracana, Emirates, Delle Alpi, Parc de Princes sau terenul de pe islazul din Doaga Mică.
    – când în tribune se adună o mulțime oarecare condiția de individ se diluează. Se naște un sentiment de turmă iar manifestările de grup tind, statistic vorbind, să derapeze într-o zonă a refulărilor. Rareori de natură pozitivă
    – din păcate, pasiunea pentru fotbal naste si monstri. Pot sa-ti spun (prea multe) povesti triste legate de subiect. Știi că există, prin Belgia sau Germania, nu-mi mai aduc aminte, grupuri de semi-umani care merg pe stadioane numai sa se bata? Interziși pe unele stadioane, nu se sfiesc să treacă granița la vecini.
    – sigur că te poți bucura de fotbal și altfel. E nevoie de un ingredient care se cheama bun simț si, de cele mai multe ori, de un oarecare nivel de cultură, dacă nu cer prea mult.
    – păcat că nu putem disocia jocul în sine de spectacolul grotesc din tribune
    – pâine și circ! Nu s-au schimbat prea multe față de arenele cu gladiatori
    – poate că o jumătate de zi la pescuit cu fiul tău e de preferat celor două ore din stadion. Deși, dacă „ai noroc”, ai oarece șanse să fii răsfățat și acolo cu o manea ori ceva „vorbe de duh”
    Gata, a dat Domnu’ și-am terminat!

    • Stefane, nu sunt convins ca n-ai pierde acel pariu :). Dar sunt de acord cu tine, e normal sa se MAI si injure pe un stadion. doar ca mie mi se pare ca la noi DOAR se injura pe stadion: pe-ai nostri, pe-ai lor, pe arbitri, pe guvernanti, pe cine vrei tu. Si asta mi se pare o problema.

  5. bun, hai să-ţi spun o poveste de fan fotbal. 🙂 acum doi ani am câştigat un bilet la meciul românia-olanda pe amsterdam arena. cum nu mai văzusem capitala olandeză până atunci, am plecat cu entuziasmul aferent (scoţând din calcul orice speranţă de victorie a românilor, din motivele ştiute). pe scurt totul a fost ok în avion, prin oraş, mi-am purtat cu mândrie fularul tricolor şi la heineken-museum chiar am primit încurajări de la cei de acolo, prin hotel un domn stilat a simţit nevoia să-mi ureze succes şii… m-am speriat teribil în momentul în care am ajuns la amsterdam centraal, locul de unde iei trenuleţul spre stadion. o mare de oameni, cu toţii portocalii, erau acolo, pe peron şi în trenul care aştepta ora de plecare. şi brusc am realizat că s-ar putea ca fularul meu galben să fie mai puţin potrivit în peisaj. ştii ce au făcut oamenii aceia când au văzut că ezit să urc în tren? au ieşit pur şi simplu, au făcut un tunel şi ne-au invitat prietenos să urcăm. pentru fiecare dintre noi-eram cinci- s-a strigat şi am fost aplaudaţi, iar la stadion, deşi eram înconjuraţi de aceeaşi mare portocalie, nimeni nu ne-a agresat, am fost priviţi frumos, civilizat, cu respectul cuvenit pentru că veniserăm să ne susţinem echipa.
    la final, după ce văzusem chiar mai bine decât mi-aş fi dorit cele patru goluri încasate de noi, pe când coboram spre ieşire un domn m-a privit şi mi-a spus zâmbind: “you almost won!”. i-am zâmbit şi eu şi i-am spus: “almost!” şi am râs amândoi…
    iar pe allianz arena dacă ajungi, acolo oamenii chiar au pretenţia că merg să vadă un spectacol, fie el sportiv. deci: îţi doresc să ajungi cu mark pe stadion, pe un stadion unde se joacă fotbal şi totul este aşa cum trebuie să fie. din păcate eu am renunţat la gândul că românia ar avea vreo legătură cu acest sport.

    • Camelia, eu as vrea sa merg cu Mark pe un stadion aici la noi pentru ca aici traim. Cred ca prin alte parti e mai bine, eu as dori ca la noi sa fie macar un pic mai bine. Doar ca, mergand rar pe stadion, am sentimentul ca acolo, in tribune, timpul sta in loc. Metehnele nu se schimba, doar generatiile de suporteri.

      • ştiu ce spui, alex, dar noi avem două mari probleme:
        1. fotbalul românesc este la pământ
        2. încă mai credem că cine nu este cu noi este împotriva noatră şi trebuie tratat ca atare.

        dar cu educaţia începe de la noi spre ceilalţi, cine ştie, poate vei avea ocazia să mergeţi amândoi pe stadion şi să fie aşa cum îţi doreşti. socrul meu povesteşte adesea cum mergea cu soţul meu la meciuri şi sunt nişte amintiri care îi luminează pe amândoi. 🙂

  6. Alex,
    Nu te prosti! Lasa chestia cu mersul la stadion impreuna cu băiatul pentru alții. Sunt destui care o fac. Rămâi la partea cu teatrul și va fi bine.
    In rest, o zi bună!

    • Ionel, aici e problema: ca eu chiar as vrea sa merg cu Mark pe stadion. Si o voi face, cu siguranta. Doar ca mi-ar placea ca lumea sa se comporte un pic mai civilizat, atata tot.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*