Ce îi învățăm pe copiii noștri

Îi învățăm că violența nu este o soluție, dar îi batem acasă. Sau îi lăsăm pe alții să-i “educe” cu câte o palmă la școală, la antrenamente, la pian sau la balet. Le spunem că e important în viață să nu fie lași, dar ne lăudăm la prieteni că nici nu mai trebuie să-i lovim, căci ei deja ne știu de frică.

Îi învățăm să respecte femeia, dar noi o desconsiderăm pe mama lor: o lovim, o înjurăm, o abuzăm, o amenințăm sau o trimitem la cratiță. Le povestim despre cât de puternici și de drepți, de iubitori și de sensibili pot și trebuie să fie bărbații. Apoi, când ne enervează, le spunem că sunt la fel de moșmondiți, leneși, nepricepuți, incapabili precum tații lor.

Îi învățăm să combată idei și nu persoane, dar o facem curvă și proastă pe o femeie a cărei singură vină este că e iubita unuia de care nu ne place. Le povestim cât de importantă este dezbaterea civilizată, dar urlăm la cei care nu sunt de aceeași părere cu noi și îi facem tâmpiți, maimuțe sau retardați. Îi învățăm să judece oamenii după faptele lor, nu după aspectul lor, dar facem mișto non-stop de părul, dinții, hainele, fața, corpul celor cu care nu suntem de acord.

Îi învățăm că e foarte bine să studieze religia la școală, dar nu și educația sexuală. Că e ok să crezi într-un Dumnezeu, dar că nu e rău să crezi și în barză. Că mami și tati n-au făcut sex, iar dacă ei vor încerca acest lucru, toate urgiile cunoscute și necunoscute se vor abate asupra lor și asupra părinților lor.

Îi învățăm că șpaga nu e ok, dar îi umplem de atenții pe profesorii și educatorii lor. Le spunem că atunci când ai greșit trebuie să-ți asumi greșeala, dar când ne oprește poliția, mințim ca să scăpăm de amendă. Asta dacă nu le oferim și lor un pic de mită, că nu se pune. Le povestim ce important este să respecte legea, dar noi trecem pe roșu sau nu dăm prioritate pietonilor. Ba îi mai și înjurăm dacă se mișcă prea încet. Îi învățăm că un om este considerat nevinovat până la demonstrarea contrariului, dar noi știm că unul sau altul a făcut ce-am citit noi că a făcut, fără să mai fim nevoiți să așteptăm vreo hotărâre judecătorească.

Îi învățăm că toate meseriile sunt la fel de bune și de importante, dar nu salutăm niciodată femeia de serviciu de pe scara blocului sau gunoierul pe care-l vedem săptămânal. Asta când nu înjurăm vreun polițist, o funcționară sau vreun vânzător căruia îi vorbim condescendent pentru că nu a performat așa cum ne-am fi dorit noi.

Îi învățăm despre dreptul nostru de a manifesta, dar nu și despre dreptul nostru de a vota. Ba nu, le spunem că sunt momente în care avem obligația de a manifesta împotriva autorităților, dar uităm să le spunem că avem și obligația de a vota, pentru a le asigura lor un viitor mai bun.

Ne plângem că autoritățile nu fac nimic pentru noi, dar nu i-am scos o dată cu noi să dăm zăpada din curtea casei sau din fața blocului. Îi învățăm cât de important și de frumos este să trăiești într-un oraș curat, dar nu strângem rahatul după câinii noștri. Le impunem să-și țină camera curată, dar noi aruncăm hârtia pe jos, pe stradă, nu la coșul de gunoi.

Îi învățăm cât de important este să muncești din greu pentru a obține ce-ți dorești, dar venim acasă și ne lăudăm cum am păcălit vreun fraier.

Îi învățăm să nu mintă, dar mințim tot timpul la telefon. Ne mințim prietenii, familia, șefii, colegii.

Îi învățăm cât de frumoasă este diversitatea acestei lumi, dar îi etichetăm folosind cuvinte umilitoare pe toți cei care nu sunt ca noi: ciori, maimuțe, gălbejiți, bozgori, moldoveni, pârțari, homălăi, umflați etc.

Îi învățăm că Dumnezeu este Iubire, dar îi urâm pe toți cei care sunt altfel sau cu care nu suntem de acord. Le spunem cât de important este să-și caute iubirea în această viață, dar le interzicem unora să iubească, doar pentru că nu vor să iubească pe cine le spunem noi că ar trebui să iubească.

Îi învățăm că cei din Guvern sunt niște hoți, dar noi nu ne plătim taxele sau amenzile. Le povestim că aceștia nu au respect pentru oamenii de rând, dar noi țipăm la angajații noștri sau la vreun vecin mai în vârstă.

Îi învățăm importanța dialogului și a empatiei, dar umblăm în mașină cu o bâtă de baseball sau un pistol, pe care le scoatem din când în când, așa, ca să ne știe lumea de frică.

Îi învățăm să-i respecte pe ceilalți, dar încercăm mereu să ne fofilăm la coada de la doctor sau de la Administrația Financiară pentru că, nu?, suntem întotdeauna pe fugă. Doar noi, nu și ceilalți.

În învățăm că România este o țară urâtă, dar uităm să le spunem că e așa din cauza noastră. Nu, noi le spunem că e din cauza lor. Întotdeauna sunt alții de vină, niciodată noi.

Cine suntem noi? Noi suntem părinții lor. Primele și cele mai importante modele din viața lor. Și ei își vor construi sistemele de referință și de valori nu după ceea ce văd la politicieni, vedete tv sau sportivi, ci după ceea ce văd la noi. După ceea ce ne văd făcând, nu după ceea ce le spunem.

Vrem ca ei să fie altfel? Nu trebuie decât să ne schimbăm noi. Da, dar…

Sursa foto: https://www.mirror.co.uk/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*