5 lucruri despre care NU poți să îi spui adevărul copilului

Probabil că majoritatea părinților își spune că va încerca să nu își mintă copilul niciodată, căci Adevărul este o valoare foarte importantă pe care orice om ar fi bine să și-o însușească de mic. Și, tot probabil, unii părinți chiar reușesc să facă chestia asta cu succes, în cea mai mare partea timupului. Dar sunt situații în care…în care pur și simplu nu ai cum să-i spui adevărul copilului, chiar dacă ai vrea.E mai bine pentru el, pentru tine, pentru relația voastră…e mai bine pentru toată lumea. 🙂 Iată câteva din aceste situații:

1. Când te întreabă cum erai tu la școală.
Sigur că sunt câțiva care ar putea povesti de-adevăratelea că au fost genul care au mers la ore, n-au chiulit, n-au mințit, n-ahahahhahaahahahahahahah…ok, nu prea cred că e nimeni care să poată face asta.
Așa că dacă ar trebui să le spunem adevărul, acesta ar suna cam așa:
– Moamă, nu mai știam cum să-mi iau notele alea fără să învăț nimic. Furam catalogul ca să ne motivăm absențele sau traficam scutiri medicale. Iar la teze și lucrări, brusc ne împrieteneam cu “tocilarii” clasei, ca să ne lase și pe noi să copiem de la ei. A fost mișto…ăăăăăăă, adică tu să nu faci ca mine…stai, de ce îți iei notițe?…

2. Când te întreabă cum a fost conceput el.
Cu toții am vrea să avem o poveste de genul:
– Am scos-o pe maică-ta la un picnic în parc și acolo, în mijlocul naturii, la apus, am cerut-o de soție. A zis da și am fost atât de fericiți. Am ajuns acasă unde am făcut dragoste în patul cu așternuturi albe și moi, într-un mod tandru și transcedental.
Cel mai probabil, însă, majoritatea povesților de concepție a copiilor ar suna cam așa:
– Mă-ta era la duș și eu am intrat să fac pipi că nu mai puteam să mă țin. Și când am văzut-o dezbrăcată, mi s-a sc…auzi, tu n-ai lecții?
– Dar vreau să știu cum am apărut eu!
– Ai apărut, asta ar trebui să-ți fie de ajuns, nerecunoscătorule!

3. Când te întreabă care a fost cea mai mare tâmpenie pe care ai făcut-o în copilărie.
Absolut firesc să îi povestești că o dată, o singură dată, ai plecat de la ultima oră de la școală și te-ai dus să joci biliard într-un club.
Nici să nu-ți treacă prin cap să îi povestești de ziua aceea în care i-ai furat mașina lui tac-tu ca să te duci la fata aia (și ce dacă era striperiță?) care trăia în alt oraș. Da, știi că avea deja doi copii cu alți doi bărbați, dar pentru tine nu conta, pe tine te iubea cu adevărat. Simțeai asta, știai asta, pentru că deja erai un adult, aveai 18 ani și 7 luni…

4. Când te întreabă care este cea mai mare minciună pe care le-ai spus-o tu părinților.
Ok-ish de povestit: Le-am zis într-o seară că mă duc să dorm la un prieten acasă, dar, de fapt, ne-am petrecut toată noaptea în club.
Deloc ok de povestit: Le-am zis că mă duc cu un prieten la bunicii lui la țară, dar noi ne-am dus la mare unde ne-am cheltuit toți banii în prima zi, iar apoi am dormit pe plajă și am mâncat din gunoaie și cred că am și fumat ceva nasol, pentru că la un moment dat am vrut să facem un concurs de înot, să vedem cine ajunge primul în Bulgaria.

5. Când te întreabă ce părere ai despre bunicii lui.
Îi poți zice:
– Bunica ta este o femeie minunată, care ți-a crescut părintele cum a știu ea mai bine, făcând și unele greșeli, uneori. Iar bunicul a muncit din greu și a fost strict, căci așa erau vremurile.
NU îi poți zice:
– Eu cred că bunică-ta pur și simplu e nebună. Iar bunică-tu…habar nu am, că nu prea venea pe acasă, iar când venea, mai bine nu venea…Deci, ce zici, nu-i așa că abia aștepți să stai la ei peste weekend?

Cu siguranță mai sunt și alte situații. Nu? 🙂

sursa foto: https://www.shutterstock.com/

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*