Vandalizarea prostatei. Mele.

Există două mari categorii de bărbați pe lumea asta: cei care habar nu au unde le este prostata și, mai ales, cum se ajunge la ea. Și ceilalți, cei care am fost pângăriți. Se spune că atunci când vorbești despre experiențele tale traumatizante, te vindeci puțin câte puțin. În cazul meu, acest proverb este absolut o minciună sfruntată: iată că au trecut 7 ani de atunci și tot mai simt….dar să nu o iau înaintea poveștii, ar fi păcat. Pentru voi, cel puțin.

Era în perioada în care ne doream amândoi foarte tare să rămânem gravizi. Și, da, nu vreau să aud nicio feministă cum că doar doamnele rămân gravide. La câte am pătimit, merit dreptul de a spune și eu că am fost gravid.
Bun, și pentru că lucrurile nu se întâmplau la fel de simplu ca la iepuri, am început să ne facem diverse teste. Și tot împreună am stabilit, la întâmplare bineînțeles, ca prima oară să mă caut eu. Gata, domne, am zis! Mă duc să-mi verific ceea ce bănuiam eu la vremea respectivă (O, Doamne, ce naiv eram!) doar micii înotători. Vorbesc cu un prieten care-mi spune să stau liniștit că mă trimite el la un super doctor, Dr. M (chiar e un super doctor, pot spune asta cu mâna pe inimă după 7 ani și multe, multe ore de terapie).
Ajung la Dr. M care începe să mă descoasă, cu una, cu alta. Eu, relaxat, îi răspund la toate întrebările și, la un moment dat îl aud:
– Și acum, haideți pe masă, să facem și un control.
Gata, boss, se poate? Mă dezbrac…de tot, de la brâu în jos și mă întind pe pat. Începe domnul doctor să-mi verifice instalația, murmurând din când în când câte un Mmm pe care l-am luat ca fiind pe genul aprobator. Și am mai descoperit ceva în timpul acestui consult: nu sunt gay. Se juca domnul doctor cu ea mai, mai să vă zic c-o smotocea și ea…nimic, moartă-n păpușoi, mânca-i-aș ciocu’ ei de adormită.
Și, când să zic c-am scăpat, văd că se întoarce Dr. M cu spatele, bagă degetul într-un recipient și se întoarce spre mine cu degetul abundând de vaselină și îmi spune cele mai seci și crude 6 cuvinte pe care le-am auzit vreodată:
– Și acum, partea mai puțin plăcută.

Nu….N.U……NU!…..Chiar NU!….NUUUUUUU!….Nu, n-are cum să mi se întâmple mie una ca asta!

Și mi s-a întâmplat. N-a durat mult. A durat o veșnicie! Mai durează și-n ziua de azi, dacă vreți să știți adevărul adevărat.
– Gata, totul e în regulă, mi-a zis. Puteți să vă îmbrăcați. Și-mi pare rău dacă a fost neplăcut.
Cui dracu’ îi mai ardea de îmbrăcat? Unul din coșmarurile mele recurente este că mă plimb gol pe stradă. În ziua aceea, puteam să ies liniștit așa, nu mai conta nimic, după ce tocmai pățisem acel necaz imens, nu-mi mai păsa dacă ar fi râs cineva de mine. Așa că am încercat să mă scot c-o glumă:
– E, stați liniștit, că am auzit că după 35 de ani oricum ar trebui ca orice bărbat să–și facă acest control anual…
– Nu, nu, îl aud pe Dr. M, aflat și el pe la 30 și-un pic de ani, am ghicit eu. După 40.
– &^%$#@$%^&*
– Scuze, ați spus ceva?
– A, nu, nu, sunt bine.
Dar să știți: faptul că mi-a “gâdilat” prostata cu degetul nu a fost cel mai nasol lucru. Mi-aș fi dorit și eu a măcar să mă scoată la un suc înainte, să mă curteze un pic, să mă facă să mă simt special. Poate chiar să-mi povestească câte ceva și despre el: care îi sunt visele și așteptările? Cum sunt părinții lui și dacă are frați sau vreun animal de casă. Mă înțelegeți, nu? Deși a fost cu permisiunea mea, m-am simțit ca și cum doar s-a folosit de corpul meu și nu am însemnat nimic mai mult pentru el. Și asta a durut. Ok, nu la fel de tare ca atunci când mi-a băgat degetul în fund, dar oricum a durut.

Cum am ieșit de pe poarta clinicii, l-am sunat pe prietenul meu “cel bun” care-mi aranjase programarea:
– Măi, animalule, nu mi-ai zis ce- o să se întâmple?
– Păi, ce s-a întâmplat?
– Mi-a verificat prostata!!
– …..Ahahahahahaahahahahaahahahahahahahaahahahaha……!!
– Ești un (*^^%$#@@@#$%$##@@@ de bou!
– ….hahahahahahaahahahahahahahaahhaahahahahhhahaahahaha!

Nu v-aș fi povestit toate astea dacă:
A. Nu m-aș gândi la a cel episod în fiecare zi.
B. N m-aș apropia vertiginous de 40 de ani. Ceea ce înseamnă că nu va mai trebui să visez la acel eveniment, ci îl voi putea retrăi. An de an. De an. De an. De an. De an. De an. De an.

Ceea ce, cu siguranță, nu vă doresc și vouă, dar vă sfătuiesc s-o faceți! Pe bune lăsând gluma la o parte, oricât de nasoală vi se pare chestia asta, să știți că un deget curios și scrutător în fundul vostru păros (Doamnelor, sper că e destul de clar că vorbesc doar cu domnii, nu?) poate să fie cel mai bun și mai sănătos lucru. Poate nu pentru voi, dar cu siguranță pentru viața voastră.

Succes! Curaj! Nu e sfârșitul lumii, deși așa se simte!

sursa foto: pinterest.com