Se pot spune foarte multe lucruri despre un nou născut în acele prime momente când este scos din burta mamei: că este grăsan sau slab, păros sau chelios, înalt sau mic, urlător sau genul silențios, dornic să omoare pe toată lumea din jur sau liniștit la gândul c-a fost smuls din locul minunat care este uterul mamei sale. Dar, dacă mai ai vreun gram de realism în tine, în niciun fel nu poți spune despre el sau ea că este frumos sau frumoasă. N-ai cum, poate și pentru că un nou născut chiar nu arată bine deloc. Și ăsta e un fel foarte politically corect de a spune că sunt șanse foarte mari să te sperii rău de tot atunci când îl vei vedea pentru prima oară.
Băbăiatule, când a apărut neonatoloaga cu el în brațe, tot ce-am putut să zic a fost:
– Dă, Doamne, să fie cât de cât sănătos, că la cum arată pur și simplu n-are cum să fie bine cu totul!
Asta e, ce să-i faci, începusem să mă obișnuiesc cu ideea că am tras eu bățul scurt și voi avea probabil cel mai urât copil din istoria omenirii. Dar altceva nu-mi dădea pace: disonanța evidentă dintre aspectul lui, care în câteva cuvinte atent alese poate fi descris ca fiind unul roșu, foarte nervos și greu de privit fără a te înfricoșa, pe de o parte, și liniștea neonatoloagei pe de altă parte, care părea c-a mai văzut așa ceva la viața ei. Ceea ce a făcut ca următorul meu gând să fie:
– Băi, dar cât ghinion să aibă femeia asta în viață să vadă mai mult de….o chestie ca asta??!!!??
L-au dus în acvariu, l-au spălat, l-au înfășat, l-au pus la bronzat, orele au trecut și la un moment dat mi-am dat seama că, da, ajunsese, în sfârșit, să arate și el uman. Și nu, asta nu e o metaforă. Maică-sa era la Terapie Intensivă și mă tot întreba ce-i face frumusețea de băiat. Cred c-am și întrebat-o la un moment dat:
– Auzi, ție ți l-au arătat după ce l-au scos?
– Da!! Era superb!!!
– Nu, atunci sigur l-au schimbat pe drum.
Sigur, asta am spus doar în gând. Ceea ce am spus cu voce tare a fost:
– Doamne, ce noroc pe tine să-ți dea ăștia un cocktail așa de puternic de calmante!!
Nu încetez niciodată să mă minunez câte lucruri grozave poate face acest creier al nostru. Cu siguranță, unul dintre ele să ne dea iluzia că nou născutul nostru este superb. Căci ar fi cam nasol să ne vedem cu toții copiii așa cum arată ei atunci, scoși de la “spa”-ul interior în care s-au lăfăit 9 luni de zile. Căci arată nasol. Și nu, nu arată ca ăia din filme. Ăia sunt nou născuți, așa cum salata de la Mac e “proaspătă”, iar puiul de la KFC aleargă liber pe pajiștile înverzite și nemărginite.
Dar creierul ne păcălește, căci ar fi nasol ca prima reacție când ne vedem copilul, în loc să fie: Mvaaaaai, e cel mai minunat copil! să fie Ce-i chestia asta și de ce mi-o dați mie?!?
Copilul ne-ar auzi și am porni cu stângul într-o relație care, inevitabil, duce la momentul în care ei aleg azilul în care ne depozitează. Și cine naiba vrea să dea o sumă rezonabilă de bani pentru o persoană care s-ar fi lepădat de ea dacă ar fi avut norocul să dea peste un doctor mai înțelegător.
Partea bună e că-și revin repede. Și se fac din ce în ce mai frumoși și ne cuceresc inimile cu râsul lor molipsitor, cu urletele lor în mijlocul nopții, cu scuipatul mâncării sau vomatul ei direct pe tine, cu aruncatul jucăriilor în capul tău și cu câte și mai câte de astfel de momente care fac să te simți atât de mândru de tine și de progenitura ta…
Eu v-am zis că-i minunat creierul ăsta al nostru.
Sursa foto: https://www.shutterstock.com/
Follow
Send
Daaaa, m-am recunoscut pe mine in povestea ta. Cand am fost dusa in camera copiilor ( asa era atunci ), tot ce am putut spune a fost exact asta: Comedia aia a iesit din mine? Vreau inapoi in salon :))) Dupa un timp a inceput sa semene a om. Asa ca te sustin :)) Nou nascutii sunt urati. Dar sunt ai nostri si ii iubim. Mult.
Hahaha! Un dialog recurent între doi cunoscuți căsătoriți, la vederea câte unui nou-născut:
Ea: Vai, ce frrrumos e!!!
El: Fii serioasă, nu vezi că arată ca un cartof?
Când soțul meu ne-a văzut prima dată fiul flămând și plâns în vârstă de 5 ore, mi-a zis: „E urât…”, iar eu am râs copios, deși mă dureau toate cele.
Dacă n-ar fi frumoși ăștia mici, n-am fi în stare să avem atâta grijă de ei.