Măi, mie Facebook-ul nu mi-a dat niciun mesaj în ultimele zile cu ce făceam eu acum un an. Bine, pentru un om cu bun simț și răspundere, acesta este un mesaj în sine. Cum mie îmi lipsesc ambele, eu doar m-am ofticat foarte tare.
Așa că m-am hotărât să vă spun eu singur ce făceam anul trecut pe vremea asta: lansam acest blog. Da, nu e o păcăleală. Sau, mă rog, probabil că vreunii care or fi trecut pe-aici zic că e cea mai mare păcăleală.
Acum un an lansam către public primul post. Era de fapt al doilea publicat, dar primul făcut public. Detalii…
Ceea ce a început ca un experiment cu mine însumi s-a transformat într-un experiment cu voi. Și știu la ce vă gândiți: dacă nu-l mai citim pe fraier fo săptămână, poate se oprește. Nu, nu mă opresc. Pentru că mă distrez prea bine. Atât de bine, încât azi simt nevoia să impart cu voi 365 de învățăminte pe care le-am tras într-un an de blogging. Iată-le:
1. După un an de blog ești recunoscut pe stradă de absolut nimeni.
23. În schimb, ai parte de recunoaștere pe online, mai ales când îți scrie cineva și te întreabă: “auzi, cât costă un advertorial pe blogul tău, tati.ro?”
57. După un an de blog, descoperi că toți oamenii sunt frumoși. Mai puțin cei care sunt foarte urâți.
85. După un an de blog, descoperi că bărbații sunt toți la fel. (și asta de la unu’ care urăște generalizările).
102. După un an de blog, descoperi că fiecare femeie este unică în felul ei. (scuze, domnilor, dar acesta e adevărul. Plus că marea majoritate a cititorilor mei sunt femei).
131. După ce scrii un an, afli că nu e o tragedie națională să fii prost la gramatică, dar e mai bine să fi fost pe la școală.
174. După ce scrii despre un prieten, ai cel puțin alți 3 care, când te văd, îți vor zice: “Ai scris despre ăla, și despre mine nimic! Am crezut că prietenia noastră înseamnă ceva pentru tine!!”.
212. După un an de scris, ești convins că oamenii din Starbucks vorbesc despre tine într-un fel special: Ălacarescriemultșirâdesingurdenebun.
299. După un an de scris, descoperi că există întotdeauna cel puțin 2 persoane care vor râde la orice glumă de-a ta: Alexică și Zamfirache. Așa că nu ne prea interesează ce ziceți voi!
365. După un an de blog, afli cu stupoare că ești sănătos la cap. Sau altfel spus, “speranța moare ultima”.
Gata! Să aveți o zi frumoasă!
PS Ia, să ridice mâna sus cine s-a panicat rău că chiar trebuie să citească 365 de filozofii de 2 bani?……Mincinoșilor!
Follow
Send
La multi ani Tatal lui Mark!
Cat am mai ras cu si despre tine&noi!
ce zile frumoase mi-ai mai facut!
multumesc!
Buna Alex si la multi ani blogului. Drept sa zic…nici eu nu mai stiu cum am ajuns aici 🙂 dar stiu ca mi-a placut asa mult, incat am citit inapoi pana la pagina de start, si tot ce a venit dupa. Asa ca te rog sa continui 🙂
Mersi frumos, Ana! Așa intenționez! 🙂
Și eu te citesc de câteva luni bune. Probabil dacă aș face ceva săpături aș afla câte, dar nu asta contează. Contează că postările tale sunt pe sufletul meu și nu de puține ori le arăt și celorlalți participanți la traficul FB.
Felicitari!
Mersi, Narcisa!
Bună Alex si la multi ani blogului tau. 🙂 Nici eu nu stiu cum am ajuns aici, dar stiu sigur ca voi ramane sa te citesc in fiecare zi. Intr-un singur an mi se pare ca ai devenit mai bun decat Poptamas care nu scrile decat dulcegării. La tine e mult mai de ras.
Multumim si te pupam, eu si fetele de la mine de la servici.
Bogdana, nu îți ascund că ăsta a fost unul din obiectivele mele, când m-am apucat de scris: ca lumea să mă considere mai bun decât Poptămaș. Așa că ceea ce îmi spui tu, mă bucură foarte tare, mă onorează și, de ce să nu recunosc, mă și emoționează…la naiba, iar o dau în dulcegării…
Vă pup cu drag pe toate fetele de la tine de la servici, iar dacă aveți și băieți, îi pup dulce și pe ei!
Multă, multă bucurie mi-ai adus!
Bine (ca) te-am gasit!
Da, eu m-am “panicat” :)) Eram, insa, decisa ca sa citesc fiecare zi.
Te-am descoperit de vreo doua zile, asa ca…vorbim aici peste alt an 🙂
La multi ani!
Liana, mă bucur că m-ai găsit! Și sper să-ți placă ce (mai) scriu eu pe aici. 🙂 Dacă nu, poți să țipi..preferabil nu la mine 🙂
La multi ani, Cemaibuntata! Ca si Laura, nu stiu cum am ajuns aici, dar nu am mai plecat.. si te citesc special ca sa imi iau o portie de ras zdravana, adica vin la sigur! Mai putin vinerea, cand daca nu este de ras, atunci este pentru cea mai sensibila coarda a sufletului meu! Multumesc mult! Si inca ceva: imi intretine increderea ca lumea poate fi mai buna, ca nu se apropie nici o Apocalipsa ;)!
Cu drag,
Luminita
mersi frumos, Luminița! Și pentru cuvintele frumoase, mă gândesc să te anunț de pe acum: vinerea aceasta nu va fi de râs 😉
Buna Alex. La multi ani! Multi multi inainte caci mie una tare imi place cum scrii.
Mersi frumos, Alice! Să fim sănătoși și să ne râdem cat mai mult, pe-aici sau pe altundeva 🙂
La multi ani, Alex! Eu te citesc de mai putina vreme si as fi zis ca ai ani buni de experienta in blog(ging) la cat de bine te ocupi de pagina asta! Felicitari pentru tot si mai ales pentru cazurile pe care le sustii atat de frumos! ( leul pentru Tudor, cel pentru spitalul de copii) Nu mai stiu cum am ajuns la tine aici dar stiu ca n-am mai plecat de atunci. Si ca, desi nu-ti spun mereu, te citesc cu drag!
Mulțumesc, Laura!