Trăsnăile memorabile ale copilăriei mele

Fiecare adult de azi are cel puțin câteva momente sau isprăvi din copilărie de care atunci când își aduce aminte, îl ia așa, chiar și acum, la maturitate, un sentiment acut de jenă. ☺ Partea bună este că acum poate râde de ele, iar atunci când le povestește și prietenii lui râd în hohote de cele mai multe ori. Iată în cele ce urmează câteva astfel de momente de când eram eu mic:

Îmi aduc aminte că odată când s-a întors maică-mea de la taică-meu care lucra în străinătate, printre multele lucruri pe care ni le-a adus mie și surorii mele a fost și un trening gri foarte mișto pentru mine. Bluză + pantalon cu nu știu ce imprimeu pe el, o minunăție. L-am văzut, l-am pus pe mine și am zis:
Ies să bat mingea în curte!
Nu-ți pune ăsta pe tine, a zis mama, că joci fotbal și poate cazi sau ceva și ți-l rupi…și e păcat de el.
– Hai, dom’ne, că mă joc singur, ce să pățesc?!?

Îhî, exact așa s-a întâmplat! Am ieșit să mă joc singur și nu că am căzut!!! Am călcat nu știu cum naiba pe minge de am căzut cu gura și genunchiul de asfalt. Am văzut că mi s-a rupt treningul în genunchi, dar am simțit și ceva în neregulă la dinți. Am urcat în casă să mă uit în oglindă și de atunci unul dintre dinții din față, de sus, are o bucățică lipsă. Doamne, ce am mai plâns! După trening, normal, nu după dinte. ☺

Norocul meu că pe lângă acest trening rupt din prima zi, maică-mea îmi mai adusese și o șapcă de blugi. Șmecheră rău! ☺ M., vecinul meu de vârsta mea, mi-a zis într-o zi că mergem la piscină cu taică-su. Gata, m-am dus în casă, mi-am luat slipul, mi-am pus șapca în cap și am dat să ies din casă:
Nu-ți lua șapca, poate o pierzi pe acolo, a zis mama. Acum când scriu toate astea, mă gândesc că poate, de fapt, nu ar fi trebuit să-mi spună toate aceste lucruri. ☺
N-am cum s-o pierd!..Yeah, right!
Am ajuns la piscină, iar M. și cu mine am zis că intrăm să ne schimbăm într-un separeu, că, na, eram mai pudici. Ia ghiciți cine și-a uitat șapca acolo? Și cine nu a mai găsit-o? Și pe cine îl aștepta maică-sa pe geam când s-a întors și a-nceput să-l boscorodească de cum s-a dat jos din mașină și l-a văzut fără șapcă? Ați ghicit? ☺

Și tot cu M. am mai făcut una memorabilă. Într-o zi de iarnă, având amândoi vreo 7 – 8 ani (era în anii ’80, înainte de mobile și internet și altele), a zis el să plecăm din curtea noastră până la bunicii lui. Am plecat relaxați, fără să spunem nimănui. Am ajuns cu bine, dar când am sunat acasă, n-a mai fost atât de bine. Chiar nu pot să-mi închipui ce-o fi fost în sufletul maică-mii când s-o fi uitat pe geam și nu ne-a văzut și nici nu avea cum să dea de noi. Poate că erau mai relaxați părinții pe vremea aceea, din punctul ăsta de vedere, dar tot mi se pare înfricoșător. Noi în schimb eram tare mândri de curajul nostru și de cum ne-am descurcat.

Și poate cea mai mare tâmpenie pe care am făcut-o a fost următoarea: la sfârșitul clasei a 4-a, învățătoarea noastră urma să se pensioneze. Așa că părinții s-au strâns, au pus cu toții bani ca să îi ia un cadou frumos, ceva memorabil. Și cea care a cumpărat cadoul, o broșă superbă, a fost maică-mea. Care într-o zi mi-a dat mie cadoul, într-un plic ordinar, și mi-a spus că la pauza nu-știu-care vin părinții unei colege și lor trebuie să le dau cadoul, că știu ei ce au de făcut cu el.
S-a făcut ora respectivă, părinții nu au apărut, eu m-am panicat, cuprins de importanța obiectului pe care îl aveam la mine, așa că în ora care a început atunci, m-am ridicat și am spus:
Doamna învățătoare, din partea întregii clase, vreau să vă ofer acest cadou!
Și i-am dat cadoul în plicul ăla nenorocit. ☺ (Doamne, și acum mi se face rușine când îmi aduc aminte! ☺ ) Bun, la următoarea pauză, apar părinții colegei:
– Bună, am venit, dă-ne cadoul!
– Păi, cum să vi-l mai dau, că i l-am dat deja învățătoarei!
– Ce-ai făcut?!?!?

Săraca mama, ce a trebuit să îndure la telefon de la ceilalți părinți! Noroc că învățătoarea era prietenă cu ea și nu s-a supărat. Cred. ☺ Dar n-o să uit niciodată cum și ce am simțit când am realizat ce trăsnaie am putut face atunci.

M-am distrat să vă povestesc despre trăsnăile mele. Tom & Jerry m-au inspirat, căci tocmai am văzut niște desene cu ei și mi-am adus aminte de copilăria mea. Da, a început un nou sezon „Tom & Jerry se dau în spectacol” pe Boomerang, în fiecare zi de la 18:30. Ar trebui să vă uitați și voi, alături de copii, căci mereu mă distrez și râd când fac asta alături de Mark. Și poate vă fac și pe voi să vă amintiți de ce trăsnăi ați făcut la un moment dat. Și poate vă inspiră chiar să mi le povestiți și mie. Mi-ar plăcea tare, ca să râd și eu de tâmpeniile voastre, nu doar voi de ale mele. ☺

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*