La sfârșitul anului trecut primesc următorul mesaj:
Bună, sunt Cătălina, lucrez la www.suntmamica.ro și mi-ar plăcea să preluăm niște articole de-ale tale….
…….. (ăsta sunt eu, clipind des, citind acest mesaj).
Îl mai citesc o dată și apoi mă duc la oglindă: barba nerasă de o săptămână acolo, părul de pe piept (și ușor-ușor și de pe umeri) acolo, între picioare…totul ok (părerea mea). Deci, na, nu părea să fie ceva în neregulă cu mine. Adică ceva în plus, voiam să zic.
Așa că citesc în continuare:
“Vom lansa în curând o sectiune dedicata – SUNT TATIC NECENZURAT, unde ne-ar placea foarte mult sa includem si blogul tau, www.celmaibuntata.ro”
Gata, măi, nene! Ca un tip umil și care își știe locul, prima reacție a fost “Ce v-a luat atâta!!??”. Dar apoi, citind mai atent, iar am avut certitudinea că a greșit. Dar de data asta nu doar în privința mea, ci în privința rubricii: Sunt Tătic Necenzurat. La fel de bine s-ar fi putut numi “Eu sunt Moș Crăciun” sau “Am un Volkswagen care nu poluează”. Păi cine a văzut vreodată un tătic bărbat necenzurat. A, sigur, noi spunem că suntem liberi, stăpâni pe destinul nostru. Cei mai navi, o și credem. Dar adevărul e că nu mai suntem liberi necenzurați cam de pe la 12 ani când vine colega de clasă de-a 6-a, blondă și cu ochi mari, întrebându-ne dacă o putem ajuta cu tema la mate.
Dar apoi recitesc prima parte a mesajului “Bună, sunt Cătălina..” și totul se luminează: normal, ne dați și nouă o secțiune pe site-ul vostru unde să ne spunem părerile “necenzurate” în văzul tuturor ca apoi să existe dovada că am zis tâmpeniile alea.
Căci să n-avem vreun dubiu: răzbunarea va veni la un moment dat. Cel mai probabil nu acum, nici peste 6 luni. Dar undeva, în viitor, într-o seară când vom ajunge obosiți acasă după o zi lungă de muncă și vom întreba naivi “Ce-avem de mâncare?” un urlet se va ridica din gâtlejul Știm-Noi-Cui și urechile noastre vor auzi:
“SĂ TE DUCI LA MĂ-TA SĂ-ȚI FACĂ DE MÂNCARE, CĂ-ȚI SUNT NEVASTĂ, NU SCLAVĂ! ȘI-AI MAI SCRIS ȘI RAHATURILE ALEA PE SITE DE-AU RÂS TOATE PRIETENELE DE MINE!
Deci, Cătălina, îți mulțumesc frumos pentru invitație. Mi se pare o idee foarte cool (pentru mine) și firească (pentru voi). Abia aștept să-mi văd textele publicate aici . Și să-mi aștept pedeapsa. Care nu știu când va veni. Dar care negreșit, va veni.
Leave a Reply