Sunt bărbat, deci sunt gelos pe copilul meu

Acest text este scris mai degrabă pe înțelesul domnilor. Și sper să-l citească mai degrabă doamnele.

A fost o dată un bărbat, orice bărbat, care era Soarele femeiii lui. Ba nu, era mai mult decât atât. Era un fel de Champions League. Și nu mă refer aici la fazele preliminare, ci de la sfert de finală în sus.
Era ca Messi sau Cristiano Ronaldo: era idolul ei, i se permitea să fie individualist, să rateze cu poarta goală, să facă orice fel de declarații. De ce? Pentru că era Unic. Nu mai era nimeni ca el. Nu avea competiție. Lumea era a lui și părea să rămână așa pentru totdeauna.
Apoi a fost anunțat un transfer care urma să se facă peste 9 luni. Bărbatul a înțeles că va trebui să împartă gloria cu altcineva, dar s-a gândit el: am mai multă experiență, sunt de mai multă vreme la această echipă, deci cât de mult se pot schimba lucrurile?
Și uite așa, după 9 luni, n-a știut ce l-a lovit în ziua când a apărut o chestie mică, pe la 50cm, urlătoare și căcătoare, care peste noapte a devenit idol în locul lui. Mai mult, fără vreun preaviz sau vreo explicație, bărbatul nostru a fost retrogradat la echipa satelit de divizie județeană unde toată lumea se asteaptă să supraviețuiești tu cumva, de multe ori joci de unul singur, nu se mai înghesuie nimeni să te întrebe ce mai faci sau daca ți-e foame etc.

Sau, daca vreți, eu sunt gelos pe băiatul meu. Sigur, îl iubesc enorm și aș face orice pentru el. Dar, Doamne, ce gelos sunt câteodată! Mie unul îmi place să fiu răsfățat, băgat în seamă, întrebat dacă mai doresc ceva…știi voi, chestiile firești care cred că sunt trecute și în Constituție la “Îndatoririle femeii”. Și primesc toate cele de mai sus. Până când se aude Mami! Moment în care s-a terminat șmecheria. Eu devin “băiatul cu care împărțim apartamentul”, ei i se luminează chipul și fuge să-l răsfețe, bage în seamă, întrebe ce vrea pe el. Și atunci îmi vine să strig: Băăăăăăă, eu am fost primul! Stai la rând! Nu te uiți la mine, cât de nevoiaș sunt și eu?

Sigur, și el este de multe ori gelos pe mine. Doar că scenele nu arată chiar la fel, zic eu.
Scena 1: eu o iau în brațe pe Iulia și încep s-o pup…Mark, orice ar face, dacă ne vede o ia la goană spre noi Nuuuuuu! Vine și se bagă între noi Las-o pe mami a mea! …..Stai, mă, că e și a mea!…Iulia, încercând să ne împace: Lasă-l și pe el că vă iubesc pe amândoi!

Scena 2: Ei doi se pupăcesc..încerc să mă bag și eu Vreau și eu! vreau și eu!…Mark Nuuuu! Doar eu cu mami!..Eu: Da’ vreau și eu iubiceală!..Iulia, încercând să ne împace pe amândoi: Uite ce zici dacă ma iubesc cu tine un pic și apoi cu tati?

Ahhhhhh, parcă am mai văzut scena asta..și nu se termina bine pentru mine…

O fi vreo chestie moștenită de la vărul meu primar, Omul de Neanderthal, dar gândul că trebuie să-mi împart femeia cu cineva, oricine, mă enervează rău. E ca în bancul ăla: știu că oricât de repede aș alerga, eu ies mereu pe locul doi. Și dacă îmi arătați voi un bărbat căruia îi place să iasă pe locul 2, eu îi voi strange mâna și îi voi spune atât:
– Prietene, bucură-te cât mai poți, că n-o să știi ce te-a lovit!

Între timp, noi ăștia care dupa un an la județeană am început să promovăm ușor ușor, poate chiar până în Liga Națională, ne simțim exact ca Dinamo: ne pregătim an de an de Champions League, ca de fapt să ne bucurăm ca niște copii când mai câștigăm câte o Cupă a României.
Vorba lui Hagi: Important e să fim sănătoși…nu?

Follow

Send