Sunt bărbat, deci la drum lung urăsc să opresc pentru pipi

În familia noastră încerc să impun cât mai puține reguli, dar cele existente sunt de neclintit. Cum r fi regula următoare:

Când eu sunt la volan, doar EU decid când ne oprim să facem pipi!

Bineînțeles, ca toate celelalte reguli impuse de mine, nici pe aceasta nu o respectă nimeni. Înafara mea. Cum ziceam, nimeni.
În principiu înțeleg că bărbații și femeile sunt diferiți: yin și yang, puță și păsă, chef de și migrene etc. Dar de ceva vreme cochetez cu o teorie pe care mă aștept ca cercetătorii italieni să o confirme în curând în Libertatea sau pe Facebook. Și anume că organul care diferă cel mai mult între cele două sexe este vezica urinară. La bărbați, perioada de timp între hm, parcă îmi vine să fac pipi și aoleo, nu mă mai pot ține poate să fie și de câteva ore. Mie personal mi se întâmplă de nenumărate ori să vreau să fac pipi și apoi să uit complet. La femei (sau, mă rog, la o femeie) această perioadă durează cam între Sinaia și Bușteni. Maxim.

Închipuiți-vă următoarea scenă (deși sunt aproape convins că de fapt trebuie doar să vi-o amintiți): ești în mașină, la drum lung, pleci sau te întorci din vacanță. Și la un moment dat începi să depășești TIR-uri: 1, 2, 5, 8, poate chiar 10. Apoi, în fața ta…nimic. Drumul gol care parcă te îmbie să-l parcurgi și să te bucuri de el în timp ce se încolăcește în jurul vreunui munte sau al unui defileu. Te relaxezi. Doar ca să auzi, din dreapta, o voce pe care, de cele mai multe ori, adori să o auzi:
– Ăă, când poți aș vrea să fac un pipi.
– Ok, pot când ajungem sau când rămânem fără benzină.
– Ok (pe un ton deja ușor iritat) eu deja nu mai pot să mă țin, deci VREAU să oprești în prima benzinărie.
Ție începe să-ți fiarbă testosteronul și bineînțeles că, bărbat fiind, oprești în prima benzinărie (am zis că ești bărbat, nu tâmpit). Ieși din mașină să te dezmorțești și, în timp ce aștepti, vezi cum trec agale, pe drumul șerpuit 1, 2, 5, 8, 10, pate chiar 20 de TIR-uri. Deși nu le vezi fețele, îți poți inchipui cum acei șoferi se uită o secundă spre tine și zâmbesc malefic. Zâmbești și tu si o lacrimă îți apare în colțul ochiului. Nu știi sigur dacă e de la vânt, de la nervi sau de la tristețe.

Eu, pe cuvânt, am început să am un respect pentru bărbații care conduc mașinile oprite pe marginea drumului, în mijlocul câmpului. Treci pe lângă ei, îi vezi așteptând răbdători la volan în timp ce ușa din dreapta e deschisă și, probabil, “cineva” e în lanul de rapiță/porumb/floarea soarelui. Eu vreau să cred că asta e forma de răzbunare a acestor oameni: dacă tu vrei să faci pipi acum, atunci măcar să te chinui și să râdă de tine oamenii care te văd ieșind din lan. Mie mi se pare o abordare foarte corectă.

Când plec la drum lung, îmi place să-mi setez diferite obiective: să ajung în maxim X ore, să nu opresc decât de 2 ori, să nu mă depășească vreun Trabant sau vreo Dacia circa 1980. Știu, sunt niște obiective imbecile, da’ ăsta e blogul meu, așa că nu îmi pasă de părerea voastră.
Și taaaare mă mai enervez când nu pot să-mi ating aceste obiective din motive subiective. Cum ar fi:
– Eu să știi că fac pe mine.
– Păi de ce n-ai făcut acu’ 10 minute la benzinărie?
– Păi atunci nu-mi venea…
– A, deci abia te-a luat senzația, deci mai poți rezista vreo oră.
– Nuuu! Chiar fac pe mine!
– N-ai cum să faci pe tine!
– Bine, atunci fac în mașina ta (întotdeauna în situațiile astea e “mașina TA”)
– Să nu te prind. Faci peste o oră!
– Auzi, vrei să ne certăm? Că poate cobor aici și mergeți fără mine mai departe.
“Aici” fiind Bulgaria rurală sau în mijlocul Văii Oltului. Și pentru o secundă, doar pentru o secundă, îți vine să oprești mașina și să o inviți să coboare. Dar ceva te oprește. Nu, nu dragostea. Frica. Pentru că știi că mai devreme sau mai târziu își va găsi drumul spre casă. Iar atunci “Patimile lui Hristos” a lui Mel Gibson va fi doar o comedie în raport cu ce vei păți tu. Așa că mergi mai departe, știind că te vei opri în prima benzinărie și încă în vreo 2 – 3 că, vorba aia, de ce să ajungem în 5 ore când putem să ajungem în 7 ore, nu?

După acest episod, în mașină se lasă o liniște de o poți tăia cu cuțitul. Noroc cu copilul din spate, cel mai matur om din mașină, care salvează situația cu vorbele lui de duh:
– Am tras un pârț imens!
Și totul e ok din nou.

Follow

Send