Simbolul iubirii noastre (p)

Fiecare poveste de dragoste este unică în felul ei. Întreabă orice cuplu de tineri sau mai puțin tineri îndrăgostiți despre momentele importante din viața lor și vei vedea cum jumătatea feminină a cuplului îți va povesti cu lux de amănunte despre prima întâlnire, prima oară când au făcut dragoste, prima oară când au ieșit la restaurant, prima oară când au mers la shopping împreună, prima oară când au văzut o magnolie înflorită împreună, prima oară când…ați prins ideea. Apoi întreabă jumătatea masculină a cuplului același lucru și vei vedea cum prima oară i se citeșțe panica în ochi, pentru că habar nu are de toate cele povestite de partenera lui, apoi cum i se întipărește un zâmbet tâmp pe față, sperând că asta l-ar putea ajuta în vreun fel, apoi cum se întoarce la iubita lui și, într-un moment de geniu care îi salvează viața, îi spune ceva de genul în timp ce o ia de mână:
– Pentru mine, fiecare zi e ca prima zi.
Ceea ce este foarte adevărat. Și când vede că ea nu este convinsă, mai adaugă:
– Atât de mult te iubesc și acum.
Gata, furtuna a trecut, a scăpat și de data asta!

De asemenea, în fiecare cuplu există foarte multe lucruri mari sau mici, obiecte care pentru alții nu înseamnă nimic important, dar pentru acel cuplu ele reprezintă un simbol al iubirii lor ce dăinuie peste timp: o floare, un inel, un fel de mâncare, o poză de la prima ecografie a copilului. Toate acestea ar fi răspunsuri pe care ți le-ar putea oferi jumătatea feminină a cuplului.
Dar nu te grăbi să judeci jumătatea masculină, pentru că de data aceasta, și el îți poate numi diferite obiecte: prima mașină pe care o avea când au început să iasă împreună. Sau a doua mașină pe care și-au cumpărat-o imediat ce s-au mutat împreună. Sau mașina sport pe care a trebuit s-o vândă când a apărut copilul. Sau mași…ai prins ideea.

Da, în fiecare cuplu există obiecte pe care cei doi le consideră ca fiind un simbol al frumoasei iubiri ce îi unește. În ceea ce mă privește pe mine, nu am niciun dubiu: simbolul iubirii noastre este centrala termică.

Da, da, râdeți voi cât vreți, dar râdeți degeaba, pentru că eu sunt convins că dacă centrala asta nu a reușit să ne despartă, nimic, dar nimic altceva nu ar putea-o face. Și o să vă povestesc de ce.

Păi, în primul rând, uite că suntem la jumătatea lui aprilie și se fac 7 luni de când eu fac saună în fiecare zi. Da, noi (și când spun “noi”, mă refer la soție) suntem genul care dăm drumul la centrală undeva în jur de 10 – 15 septembrie, când începe să se facă “răcorică”. Acum să nu vă închipuiți că centrala noastră merge non stop de 7 luni. Nu, mai sunt multe momente când o și oprim: de exemplu, îmi aduc aminte că prin martie am hotărât amândoi (și când spun “amândoi” mă refer la mine) să o oprim vreo 2 ore, că una dintre noi tocmai plecase de acasă.

De asemnea, faptul că este jumătatea lui aprilie, mă bucură nespus, pentru că realizez că mai e atât de puțin până vom opri centrala: maxim 7 – 8 săptămâni. Păi cum adică să o oprim înainte de venirea verii, face cineva chestia asta? Mie mi s-a spus că nu, iar când am venit cu exemple concrete am fost întrebat dacă vreau să ne certăm și de ce nu o mai iubesc? Deci nu, centrala nu se închide până la sosirea verii.

Și atunci, se semi-închide așa, adică na, oricând stăm pregătiți, că dacă vine vreo seară din aia friguroasă, cu 20 de grade afară, îi dăm drumul repede, că “amândurora” ne e frigulică.

Mai mult, centrala noastră, de mulți, mulți ani de zile, ne oferă multă căldură sufletească. Adică sufletul meu nici nu mai știe cum arată să ai în casă 22 de grade. Țin minte că s-a întâmplat asta, o dată, demult, pentru vreo 15 minute, când a căzut curentul în tot cartierul și dacă mai dura 5 minute, hotărâsem “împreună” să ardem ceva în mijlocul casei, atât de frig “ne” era.

Ce voiam eu să vă zic de fapt este că centrala noastră merge la foc continuu (la propriu) de foarte mulți ani. Cel mai aproape lucru de un perpetuum mobile pe care îl știu eu este centrala noastră. Așa că în ultimul timp am început să mă gândesc serios că va veni în curând un moment în care va trebui s-o schimb. Adică, na, cred că v-ați prins că am o “fereastră” extrem de îngustă în care să fac asta fără ca acest lucru să o afecteze pe una dintre noi, așa că trebuie să fiu pregătit când va sosi momentul.
Norocul meu că cei de la ENGIE, furnizorul nostru de gaze, au acum o campanie cu trei pachete destinate celor care vor să-și înlocuiască centrala.
Iar cu pachetul ENGIE Thermo Smart chiar pot să stau (și nu doar eu, ci și voi) fără grijă, căci el include, printre altele, următoarele:

● Servicii complete de instalare echipamente
● Servicii tehnice de verificări/revizii periodice pentru instalația de gaz și centrala termică
● Reciclarea centralei termice vechi
● Sistem de plată avantajos cu zero avans pentru echipamentele și serviciile tehnice din pachet, plată eșalonată printr-un abonament lunar, timp de 60 luni, direct pe factura de gaz.

Unde mai pui că centrala oferită în acest pachet este Viessmann, de care avem și noi acum, deci practic dau ceva vechi și iau același lucru care știu că funcționează non stop de nou, deci toate bune. Toate detaliile ofertei le găsiți aici, așa că dacă și voi, domnilor, vă regăsiți măcar un pic în ceea ce am povestit eu mai sus sau dacă vouă, doamnelor, vi s-a părut că pur și simplu am exagerat și că lucrurile arată cam la fel de firești și la voi în familie, eu zic să vă uitați pe oferta aceasta, că avem numai de câștigat.

Căci parcă era vorba aceea românească veche, de pe vremea dacilor: “centrală funcțională 10 luni pe an, soție fericită.”

Vă doresc multă căldură în suflete, dar mai ales multă căldură în casă! Ok, poate nu la fel de multă ca la mine în casă, dar orișicât…

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*