Dragă Moșule,
Sper că ești bine, sănătos, blablabla…Fii atent de ce îți scriu, e o treabă foarte importantă: ieri am realizat că am fost foarte cuminte tot anul și că merit niște cadouri extraordinare.
De unde această realizare? Păi, ieri, după ce copilul meu minunat s-a trezit și i-am pregătit micul dejun în timp ce el se uita ca un belfer la desene animate, după ce ne-am dus la biliard și s-a jucat vreo trei ore și m-am jucat și eu cu el, după ce s-a mai jucat un pic și pe telefon, am zis să mergem cu niște prieteni să mâncăm la un restaurant…Da, Moșule, într-un loc public…Nu, Moșule, eu n-am afirmat că sunt și foarte deștept, ci doar că am fost cuminte…
Buun, înainte să ajungem la restaurant și în timp ce povesteam ce-o să facem și după amiaza, respectiv să mergem la un meci de baschet pe care-l aștepta de o săptămână, l-am rugat frumos ca acolo, la masă, să încerce să aibă și el un pic de răbdare, să se comporte mai degrabă ca o ființă mai aproape de Omul Modern și nu de Omul de Neaderthal, după ce i-am spus că suntem obosiți și că avem nevoie de o pauză în care să ne bucurăm de compania prietenilor și, mai ales, după ce el a zis că a înțeles perfect situația și nevoile noastre, am ajuns la locul cu pricina, căruia nu-i voi pomeni numele nu din dorința de a nu-i face reclamă, ci mai degrabă de rușine.
Măi, Moșule, în momentul în care s-a așezat pe scaun (bineînțeles nemulțumit de masa ce ne fusese repartizată), zici că, în primul rând, i s-a dat volumul mai tare cu patru octave. Dintr-o dată aveai impresia că el e acolo și noi suntem undeva prin Mongolia, iar el vrea să se asigure că îl auzim. Și, sigur, noi îl auzeam…la fel și cei din Mongolia, probabil, ca să nu mai zic de ceilalți oameni care veniseră și ei să-și ia un prânz tihnit.
Noroc că avem un copil înțelegător (exact, înțelegător ca toți copiii). A înțeles să nu mai țipe, așa că și-a luat tacâmurile și a-nceput să verifice dacă poate tăia șervetul din material, ce stătea, frumos aranjat, în fața lui. A stat liniștit cât a tot încercat, preț de vreo 14 secunde, după care ne-a anunțat, pe noi și pe mongolezi, că nu-i iese treaba. Și că el ce poa’ să facă, dacă nu-i dăm telefonul? La rugămințile noastre de a vorbi puțin mai încet, a început rostogolirea ochilor peste cap.
Norocul nostru (cred că mai degrabă al lui) este că i-a venit mâncarea. Așa că am mai avut parte de liniște vreo 7 minute, vreme în care noi, adulții, am încercat să înghesuim toate subiectele de discuție pe care le-am fi dorit detaliate de-a lungul unui prânz lung și relaxant. A fost superb, nu cred s-o mai facem prea curând.
Măcar a fost un scump copilul la final și ne-a spus ă a fost cea mai “yachi” masă din viața lui, iar noi niște părinți plictisitori, care nu ne jucăm niciodată cu el și nu îl lăsăm să facă niciodată ce vrea el. Am fost chiar mulțumit că această chestie a zis-o pe o voce mai șoptită, nu cred să se fi auzit mai departe de Ploiești.
Revenind, ce voiam să-ți spun eu ție, Moșule? Băbăiatule, având în vedere că uite cam așa mi-a fost tot anul, eu zic că am fost foarte, foarte cuminte: nu l-am „uitat” pe marginea vreunui drum când a coborât din mașină să facă un pipi, nu i-am atins vreun fir de păr atunci când de nervi îmi smulgeam și ultimele fire pe care le mai am eu, nu am urlat ca vreun smintit când am simțit că nu mai pot, după ce simțisem că nu mai pot. Ne-am jucat, am râs, am făcut lucruri împreună, am mers în vacanțe departe de casă (nici acolo nu „l-am pierdut”) și o să mai mergem. Pe bune, chiar sunt un tată mișto care să străduie.
Așa că te rog io frumos: nu vreau nimic special, deși merit cu prisosință, așa că dacă mi-aduci n-o să mă simt vinovat absolut deloc. Vreau doar să-i dai lui puțină flexibilitate. Puțină înțelegere pentru tată lui care îmbătrânește și care și-ar dori un pic de liniște și un pic de cooperare și niciun pic de Oooofffff, mereu facem cum vrei tu! pentru vreo 2 – 3 luni, poate. Mai puține cuvinte și mai multă dorință de introspecție pentru el. Mai multă aplecare spre timp petrecut în solitudine și mai…te-am pierdut la introspecție, așa-i?
Bine, mă, atunci să fim sănătoși la corop și la cap. Că mă descurc eu cu restul, Moș ingrat și ireal ce ești!! A, scuze, am zis asta cu voce tare??
Hai, ai grijă de toți copiii, că merită.
Te îmbrățișez,
Un tată
Sursa foto: http://all-free-download.com/
Follow
Send
Leave a Reply