Scrisoare către șoferii care parchează pe trotuare și le blochează complet

Stimate conducător auto,

Aș începe această scrisoare spunându-ți cât ești de nesimțit, dar mai încolo mi-am propus să te fac bou, așa că poate nu aceasta e varianta optimă de început, mai ales că cel mai probabil nu ne cunoaștem.
Sămbătă pe la amiază, fiind oprit la un semafor undeva prin București, am văzut un tătic cu o fetiță mică în cărucior care și-ar fi dorit să se plimbe liniștit pe trotuar. Nu putea, pentru că trotuarul era complet blocat de o mașină. Așa că omul, în loc să se plimbe, aștepta. Spre meritul lui, a reușit să nu se enerveze, poate și pentru că a ta colegă (da, am să vă consider pe toti cei care faceți chestia asta ca fiind membri ai unui club) a venit destul de repede și a mutat mașina care, mare atenție, te rog!!, avea loc să fie parcată și regulamentar, câțiva zeci de metri la încolo, sau cât să aibă loc să mai treacă vreo persoană cu un copil, un bătrân sau cineva în scaunul cu rotile. Calmul acelui tătic m-a molipsit și pe mine, motiv pentru care nu i-am umplut frigiderul doamnei.

Văzând această scenă, m-a tot frământat o întrebare zilele acestea, o întrebare grea, unii poate ar cataloga-o chiar filozofică: Cât de bou poți să fii? Cum să nu îți pese ABSOLUT DELOC de ceilalți? Mai ai tu un văr, șoferul care parchează pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilități, și ăla la fel de bou ca tine.

Da’ unde vrei, mă, să parchez, că nu sunt nicăieri locuri de parcare?

Știu că asta ai vrea să-mi spui cam pe acum. Așa că, deși e o întrebare tâmpită, o să încerc să-ți răspund la ea:

1. Nu fii dobitoc! Într-o țară civilizată (ok, aici poți să ai un punct de vedere valid, cum că noi n-am trăi în așa ceva) nu rezolvi o problemă creând o altă problemă și mai mare.
2. De cele mai multe ori, găsești un loc de parcare. Sigur, el nu se va afla în buza locului în care ai tu treabă și s-ar putea să și coste. Dar soluții există, atâta timp cât vrei să le cauți.

Nu știu dacă ai realizat până acum, dar anumite categorii de oameni chiar nu au ce să facă din cauza felului în care parchezi tu. Ok, unul ca mine care are norocul a) să fie sănătos și b) să aibă un copil mai mare, te poate ocoli sau se poate strecura peste capota ta în timp ce se sprijină pe ștergătoarele tale care, ups, s-au rupt, ce păcat! Dar am văzut de atâtea ori mame cu copii mici care trebuie să roage pe altcineva să le ajute să-ți depășească mașina transformată într-un obstacol imens. Ce să mai vorbim de persoanele cu dizabilități, țintuite într-un scaun cu rotile?

Ce mi se pare cu adevărat incredibil este că atunci când ești pieton și întâlnești un alt bou coleg de-al tău, te revolți la fel de tare ca mine sau ca oricine altcineva. Înjuri, spui că niciodată n-o să ne civilizăm, dai vina pe Guvern și țipi c-ar trebui să vină DNA să-i ia pe ăștia care parchează așa, că doar atentează la siguranța publică. Când tu ești “făptașul”, răspunzi de fiecare dată, ușor smerit:

1. Stai, mă, că am parcat doar 3 secunde!
2. Da’ ce-am făcut, mă, am dat în cap la oameni! Gata, am rezolvat toți corupții din țară, am rămas doar eu de judecat?
3. Boss, scuze, e prima oară când fac asta!

Tot tu ești genul care atunci când iese pe-afară, pe la “oamenii civilizați”, te întorci și poveștești admirativ că acolo “cum n-ai respectat legea, cum te-au amendat” sau “acolo te costă, frate, să parchezi…ăia parchează și la un kilometru distanță când nu găsesc”. După care continui “mai stau doar 10 minute c-am lăsat mașina pe avarii aici, după colț….pe trecerea de pietoni”.

Știu că pentru tine pietonii sub un fel de sub-specie umană, niște săraci care ocupă spațiile alea mai înalte care delimitează strada și care sunt perfecte pentru parcat. Dar ar trebui să ai mai mult respect pentru ei. Nu, nu-mi închipui că ai putea avea atât de mult încât să nu mai parchezi pe trotuar, blocându-l, cred că am fost foarte clar atunci când te-am introdus în regnul animal. Nu, dar ai putea din când în când să mai ai un gând bun pentru ei sau să mai dai o acatistă la biserică. Nu de alta, dar dacă oamenii aceștia ar pune în aplicare gândurile care le trec prin cap când trebuie să-ți ocolească mașina ta nenorocită, când te-ai întoarce ai găsi în locul ei o tricicletă veche, cu ghidonul rupt și roțile dezumflate.

Și încă ceva: civilizația unei țări sau a unui oraș începe cu schimbarea făcută de un singur om. E, cum să am pretenția să te schimbi tu? Hai, că ai și simțul umorului! Nu, dar poate vreo doamnă primar se hotărăște ca de acest Paște chiar să ne facă nouă, bucureștenilor, o surpriză plăcută și în loc de beculețe să pună stâlpișori la marginea tuturor trotuarelor. Asta este o inițiativă pe care eu și mulți alții (cred) am susține-o necondiționat.

Sunt un optimist, deci poate înțelegi ceva din această scrisoare,

Un bucureștean

PS Dacă vreodată am parcat sau voi parca în acest mod, această scrisoare îmi este adresată și boului de mine.

Sursa foto: http://www.clipartbay.com/

1 Comment

  1. Felicitari pentru subiecte.Am ris la unele,am meditat la altele..
    Cit despre gibonii din trafic/parcari/parcari supermarket-uri,probabil fac sex la fel de bine cum parcheaza 😨,repede si prost,pentru ca ei sunt cei mai tari 😆

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*