Scrisoare către oamenii care aruncă diverse chestii de la etajul locuinței lor

Dragul meu bucureștean cu apucături criminale,

Încep prin a-mi cere scuze: duminică după-amiază am trecut pe sub balconul tău (sau al altuia cu aceleași obiceiuri ca și tine) exact când îți aruncai restul de țigară. Și uite cum mi-am calculat eu greșit pașii și traseul, astfel încât țigara ta m-a nimerit doar pe mâneca gecii și nu în cap sau chiar pe față. Nu știu ce-a fost în capul meu, dar de-acum voi avea mult mai multă grijă, ca să nu-ți mai irosești chestiile aruncate.
Adevărul este că după ce am văzut țigara rostogolindu-se pe jos, ca un bou am ridicat privirea, gândindu-mă că poate te văd și te rog frumos să nu mai faci chestia asta. Abia apoi am înțeles de la alții că ești genul care aruncă inclusiv oala cu sarmale, uitată de la Crăciun printr-un colț de frigider. E, asta ar fi fost chiar spectaculos: oala cu sarmale să fie ultimul lucru pe care îl văd în viața asta!

Dar te înțeleg perfect: cum să atunci sarmalele stricate la gunoi sau la ghenă. Că acolo miros și îți bat obrazul vecinii. Plus scandalul făcut de femeia de serviciu. Așa, aruncându-le de la balcon direct în stradă, te poți lăuda că ai făcut și tu o faptă bună, că poate le mănâncă un om al străzii. Sigur, șansele sunt de 50%-50% să se sature sau să moară otrăvit, dar până la urmă contează gestul ,nu?
La fel și cu țigara: după ce c-ai fost exilat pe balcon să fumezi și mai vine și nenorocirea cu interzisul fumatului în spații publice, cum naiba să mai aibă cineva pretenția să arunci mucul în scrumieră și apoi la gunoi. Direct în stradă cu el, sigur îl spală ploaia sau îl mătură cineva. Și ce, acum pe bune, a omorât vreodată o țigară pe cineva? Așa aruncată de la etaj?
Să știi că mie poți să-mi zici și, uite, n-o să mai știe nimeni: nu-i așa că ți-ai luat niște pungi cu apă în cap când erai mic? Și ai jurat răzbunare? Și că până la vârsta asta ai rămas cu onoarea nereperată și ai zis că, na, combini utilul cu plăcutul: nu mai faci gunoi și poate nimerești pe cineva și poți râde cu celelalte ameobe ale tale?
Partea bună este că nu ești singur. Chiar eu i-am văzut la treabă pe verișorii tăi, bizonii aruncători din trafic. Măi, unul chiar m-a speriat rău: stăteam la o intersecție și a trecut o mașină plină de hăndrălăi. Când a ajuns în dreptul meu, am văzut cum se deschide portiera din spate și am înghețat, crezând că vreunul dintre ei voia să se sinucidă. Din fericire, au aruncat doar o ditamai cutia de pizza goală. Normal, cred că îi încurca, plus că sunt convins că au devenit un fel de eroi pe grupul lor închis de Facebook: “N-am IQ, da’ nici numi trebe!”.
Iar dintr-o altă mașină, de data aceasta oprită la un semafor, am văzut o doamnă (o doamnă!!) scuturând pe geam o pungă plină cu resturi de mâncare. Probabil că și-a închipuit că prin București trăiește o haită imensă de vulturi care poate mânca și bucăți întregi de pui, că așa arătau resturile aruncate pe șosea.

N-am vreun dubiu că ai fost și tu în situația mea, respectiv, aceea de a fi ținta vreunui obiect aruncat de la balcon. Îmi închipui că dialogul dintre tine și aruncător a decurs cam așa:
– Hey, colega, ce faci?
– Ce comentezi, mă, sunt la mine în casă, fac ce vreau. Sunt proprietar!
– Nu, colega, te înțeleg perfect, că și eu fac același lucru. Voiam doar să-ți dau un sfat..
– Aoleo, colega, n-am vrut să te nimeresc pe dumneata, nu fac io de-astea, noi între noi.
– Clar! Da’ fii atent: când arunci cana ciobită, arunc-o și tu mai cu boltă, că poate ajunge direct pe șosea și lovește vreo mașină în mers.
– Mamă, ce tare! Și eu am boală pe mașini!
– Vezi, colega?
– Mersi de sfat, colega! Și…cât mai multe victime!
– Mulțumesc, la fel!

Eu sper totuși ca întâmplarea de duminică să fi fost exact asta: o întâmplare. Și tu, de regulă, să nu arunci țigări pe stradă, de la etaj. Să arunci și tu chestii cu adevărat folositoare, cum ar fi un frigider puțin stricat, un radio-casetofon de care nu mai ai nevoie sau niște pijamale de bărbat, mărimea 48-50. Ca să pot profita și eu pe deplin de acțiunile tale. Și dacă vrei cu adevărat să fii Boss, pune un anunț la avizier:
“Sâmbătă, pe la 14:45 arunc de la etajul 6 o mașină de spălat cu motorul stricat. Vând bilete zona VIP, adică acolo unde cade mașina. M-am antrenat cu un prăjitor și o fripteuză!”

În încheiere, te rog să nu te oprești. Cred că acțiunile tale și ale celor ca tine pot face din București un obiectiv turistic: n-avem noi cine știe ce Zoo, dar avem la specimene în libertate…

Sper să nu mă nimerești niciodată,

Un pieton încă în viață

Sursa foto: ‪armchairtravelogue.blogspot.com

2 Comments

  1. Asta imi aduce aminte de copilarie!
    Sa tot fi avut vreo 7-8 ani !
    Se muta in bloc o fam noua! Mama( o ardeleanca faina) , tatal ( stiti personajul Paganel? El era! Asa i – a ramas numele) si o fetita de varsta mea ( zisa si Paganica, semana fizic cu tac- su)
    Ne imprieteniram repede! Ba chiar am ajutat la carat lucruri pana la noul lor ap!
    Putina mobila aveau! Putina rau!
    Ca sa se scuze ,Paganica cea mica zice: in vechiul ap , aveam o mobila …. Super era! Dar s-a imbatat tata si a aruncat-o de la et 8! Pe toata!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*