Scrisoare catre Nimeni

Draga Dumnezeu,

Iti scriu din lipsa de alternativa. Sunt foarte furios si nu stiu pe cine sa ma revolt. Iar tu imi esti Cel mai la indemana.
Nu, nu s-a schimbat nimic intre noi. Eu tot nu cred in Tine, iar Tu tot incerci sa ma convingi ca nu Existi.
Altfel cum sa-mi explic tragedia de ieri. 298 de oameni au murit, avand ca singura vina decizia de a-si cumpara un billet de avion. Un avion comercial doborat de niste animale. Imi pare rau, doar pentru ca sunt bipezi si stapanesc limba vorbita nu cred ca le da dreptul sa fie numiti oameni.

Printre copiii care au murit ieri se aflau si Sophie Charlotte van der Meer si Allard Thomas van Keulen. Stii ce a ramas din ei? Pasapoartele.
2 copii printre multe alte victime care nu aveau nicio legatura cu razboiul absurd care se intampla acum in acea zona. Stiu ca sunt multe lucruri in neregula pe lumea asta si ca probabil, daca ai Exista, ai fi ocupat pana peste cap, dar nu ti se pare ca asta e genul de activitate care ar fi avut nevoie de supervizarea ta directa?

Cineva s-ar putea sa-mi spuna ca ne-ai lasat liberul arbitru. “Sa ma cac in el de liber arbitru!” i-as raspunde azi. Daca liberul meu arbitru inseamna ca aleg sa ma urc intr-un avion care va fi doborat de un om ameoba care beneficiaza si el de liberul arbitru si alege sa lanseze o racheta, atunci, “Multumesc, nu!”. Cred ca ne putem lipsi cu totii de el.

“Suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui” parca scrie pe undeva. Cine anume, mai exact? Cel care a ordonat lansarea rachetei sau cel care chiar a apasat pe buton stiind in ce trage?
Cand stau la mine acasa si vad avioanele sus pe cer, mai mai ca vad ce scrie pe coada lor. Deci oamenii aia stiau ce vor sa doboare. Oricine ar fi ei, rusi sau ucrainieni. Deci nici asta nu chipul si asemanarea n-are cum (sper) sa stea in picioare.

Dar realizez ceva in timp ce iti scriu aceste randuri. Ca azi, poate mai mult ca niciodata, imi doresc cu atata disperare sa ma insel. Pentru ca atunci as avea speranta ca tot cacatul asta care se intampla azi prin lume face parte dintr-un Plan. Unul extrem de neinteles si idiot, daca ma intrebi pe mine, dar totusi un Plan. Si ca, pana la urma, nu suntem de fapt rodul unei intamplari extrem de fericite de care am ajuns sa ne batem joc din ce in ce mai des si mai rau.

Si mai sper, in caz ca ma insel, sa ai grija de Sophie, Allard si toti ceilalti acolo Sus asa cum n-ai facut-o aici pe Pamant. Le datorezi macar atat. Ne datorezi macar atat.

Al tau necredincios,

Alex

6 Comments

  1. Pentru oamenii slabi, care n-au puterea sa accepte realitatea dureroasa, da, exista Dumnezeu cu planuri etc, cu alte cuvinte negatia rautatii si prostiei pure a unor semeni de-ai nostri. Pentru ceilalti, exista doar realitatea si justitia care trebuie sa faca dreptate in astfel de cazuri, si nu evadari in tot felul de scuze divine.

    • Gina, daca ai vrut sa transmiti condoleante unor familii greu incercate ieri, iti multumesc ca ai ales sa o faci aici..daca ai vrut sa fii ironica la adresa mea, mi se pare ok, dar as prefera sa-mi spui ce anume te-a deranjat la acest post. Si imi cer scuze apriori daca am interpretat gresit mesajul tau.

      • Nu a fost absolut nimic ironic!
        M- a impresionat post- ul tau, si faptul ca i cunosti pe copii victime nevinovate ale unor descreierati!
        Consider ca orice viata , mai ales cea a unor copii inocenti, valoreaza mai mult decat toate bogatiile, orgoliile, sau ambitiile din lume!
        Nu ma deranjeaza nimic din tot ce ai scris, pentru ca citesc printre randuri durerea, frustrarea, neputinta!

          • PS: daca imi permiti ti- as recomanda o piesa de teatru: oscar si tanti roze!
            Personajul principal , un copil bolnav de cancer , scrie zilnic scrisori pt Dumnezeu!
            Incepe intotdeauna asa: Draga Dumnezeu……….
            Cred ca te va ajuta sa gasesti niste raspunsuri si o oarecare alinare…..
            G

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*