Dragă Real,
Aș fi incorect față de tine și față de mine să încep altfel decât spunându-ți că sunt un mare fan al Barcelonei. Și, cu toate acestea, vreau și trebuie să-ți mulțumesc din toată inima și, surprinzător, nu doar că-mi vine ușor să fac asta, dar chiar o fac cu bucurie. Să mă explic…
În toamna anului trecut, m-am uitat cu băiatul meu, atunci în vârstă de 6 ani și jumătate, la meciurile Europeanului de baschet. Și el pur și simplu s-a îndrăgostit de Luka Doncic, slovenul de 19 ani, noua senzație a baschetului european, dacă nu mondial. Dar nu trebuie să-ți povestec ție cine este Doncic, având în vedere că este unul dintre jucătorii tăi. ☺ E, când a aflat asta Mark al meu, s-a îndrăgostit iremediabil și de tine și echipa ta. Ceea ce, recunosc, a fost o mare lovitură pentru mine că, na, oi fi tu Real Madrid, dar eu sunt tac-su. Asta n-a contat și uite cum am avut parte de un an întreg de șicanări pe teme baschetbalistice între el și mine. (ok, știu că anul ăsta Barcelona e praf…de fapt e praf de câțiva ani, dar eu tot țin cu ei).
Bun, revenind la tine, simt nevoia să-ți mulțumesc pentru foarte multe motive. În primul rând pentru că ai avut un an excelent, care încă nu s-a terminat, și asta a adus multă bucurie copilului meu. Fie și numai pentru asta meriți recunoștința mea, căci nu e împlinire mai mare a părintelui ca aceea de a-și vedea copilul fericit și pasionat cu adevărat de ceva.
Dar nu faptul că ai avut un sezon excelent este marele tău merit, ci felul în care ai reușit să ai acest sezon care ți-a fost măcinat de acicdentări, accidentări care nu te-au împiedicat să rămâi mereu acolo, sus. Și aici mi-ai fost de mare ajutor, căci mi-ai dat posibilitatea să-i povestesc multe lucruri lui Mark, lucruri care, poate, îi vor servi ca și lecții de viață la un moment dat: cum e important întotdeauna să te poți baza pe o echipă, nu pe un singur jucător, căci dacă acela se accidentează, ai belit-o; cât de frustrant este să stai pe bancă și să îi vezi pe ceilalți cum joacă și tu să nu poți face altceva decât să ai răbdare; cum trebuie să te pregătești și să speri că vei avea șansa ta; cum întotdeauna întregul este mult mai important decât oricare parte a sa șamd. Pentru că Mark este un fan atât de înfocat de-al tău, mi-a fost mult mai ușor să-i povestesc aceste lucruri făcând referire la tine și să-l văd cât de atent este.
Dar cel mai mult trebuie să-ți mulțumesc pentru weekendul ce a trecut, în care tu ai câștigat Euroliga masculină de baschet. Pentru că în semifinale, ai jucat cu ȚSKA Moscova, echipă care îmi place și mai puțin decât tine (dacă acest lucru e posibil ☺ ), am fost la acel meci de partea ta și a lui Mark. Și apoi, în finală, pentru că Fenerbahce îmi este mai degrabă indiferentă, i-am spus lui Mark ieri dimineață că vom ține amândoi cu Realul.
Măi, pe lângă spectacolul pe care l-au făcut băieții tăi în teren aseară, eu am avut parte de spectacolul băiatului meu de acasă. Știi cum e să trăiești fiecare minge la maximum? Bineînțeles că știi, dar eu uitasem. E, Mark a fost un vulcan aseară, timp de două ore. După ce se întâmpla o fază, o repovestea rapid cu mine care fusesem acolo, apoi fugea la maică-sa în altă cameră și îi relata și ei, în detaliu, ceea ce tocmai se întâmplase.
Și, ca totul să fie cu adevărat grozav, ați și câștigat meciul. Și aici vine partea cea mai frumoasă, cea care mi-a dat imboldul să-ți scriu în această dimineață. Pe final de meci, când a realizat el că sunt șanse mari ca să câștigați, s-a întors spre mine și mi-a spus:
– Tati, dacă va câștiga Real, vrei să ne îmbrățișăm?
– Sigur că da, iubitule! i-am răspuns, suspinând.
Iar când s-a terminat meciul și mi-a sărit în brațe și m-a strâns tare – tare, înainte să fugă la maică-sa să o anunțe și pe ea de Marea Victorie, am simțit că acela a fost un moment de care îmi voi aduce aminte toată viața, Habar nu am dacă și el, sper că da, dar, datorită ție, eu am avut parte de unul dintre acele momente de neuitat.
Și am continuat să-l privesc până ne-am băgat în pat, târziu în noapte. Ai remarcat vreodată cât de diferită este bucuria copiilor la victorie, față de cea a adulților? Copiii, pe lângă faptul că se bucură sincer, fără să încerce să scoată ochii adversarului, au și acea temere în bucuria lor, de a nu ști cât de tare sau de public se pot manifesta. Ei ar vrea să țipe și să danseze și să țopăie, dar nu o fac mereu, căci nu știu dacă se cuvine.
Da, a fost o seară grozavă pentru Mark și pentru mine. Datorită ție. Așa că, fără nicio problemă spun tare și public: Hala Madrid! Și tot tare și public spun că sper ca în campionat să câștige Barca. Gata, mi-au ajuns bucuriile provocate de tine. ☺
Cu o sinceră și adâncă plecăciune, te salut,
Tatăl unui suporter înfocat de-al tău de 7 ani
Sursa foto: https://uk.reuters.com/
Follow
Send
Leave a Reply