Scrisoare către aspirator

Dragul meu aspirator,

Te urăsc! Te urăsc pe tine, modelul vișiniu care ocupi spațiu în apartamentul meu fără să plătești chirie, îl urăsc pe cel albastru de dinaintea ta și pe cei ce vor veni. Din cauza ta și a celor ca tine, liniștea vieții mele casnice s-a dus pulii de suflet.
Dă-mi voie să fiu mai explicit, ca să nu crezi că sunt doar un nebun cu boală gratuită pe un aparat electrocasnic. Eu locuiesc în casă cu genul acela de persoană care te venerează, te folosește aproape zilnic (ceea ce cu mine n-a făcut niciodată) și spune că fără tine n-ar putea supraviețui (asta în timp ce-mi zice mie că sunt un Trândav dependent de televizorul lui idiot cu filmele lui proaste). Da, ai înțeles, trăiesc cu o Femeie. Și Femeia, a mea sau a altuia sau a niciunuia, poate trăi fără multe lucruri în viața sa (mâncare, sex, farduri uneori, creme rareori, sex și altele) dar nu poate trăi fără tine, mânca-mi-ai curu’ de gras cu furtun!

Hai să-ți dau un exemplu de cum se întâmplă lucrurile în casa mea și te rog să mă crezi pe cuvânt când îți spun că, în acest caz, casa mea este reprezentattivă la nivel internațional. Deci stau și eu liniștit, uitându-mă la un film vechi, cultural, cu Bruce Lee, film de care mă bucur că îl văd a 14- a oară. Și în timp ce savurez eu zborul parcă ireal al lui Bruce de pe pămânnt până pe creanga cea mai înaltă a copacului, deodată, ca într-un cinematograf 3D se pornește un vuiet în jurul meu, de zici că Zeul Kung Fu-ului însuși s-a trezit din somn și urmează să-și facă apariția în film. Când colo, cine-și face apariția? Iubita mea la braț cu tine! Și dă-i și-aspiră și dă-i și-aspiră în jurul meu fix cât se întâmplă ceva interesant în film. Sigur, aș putea să-i spun să înceteze. Dar nu sunt chiar atât de bou. Sau, mă rog, nu mai sunt. Am făcut asta când eram mai tânăr și mi-a bodogănit niște tâmpenii vreo trei zile. Ceva legat de faptul că numai ea face treabă în casă în timp ce eu o frec pe canapea și că i-a zis mă-sa și prietenele ei că n-am stofă de gospodar.
O minciună. Eu sunt genul care scoate gunoiul, care ridică uneori și capacul de la WC și care, atenție!!, plătește TOATE utilitățile casei. Sigur, online, dar tu-ți dai seama că asta înseamnă să pierd chiar și 10 – 15 minute pe lună, uneori.

Alteori, sunt momit să te folosesc în schimbul unor promisiuni…intime. Dar eu sunt genul de bărbat puternic care a-nvățat în ani de milogeală că ai, n-ai chef, dai, nu dai cu aspiratorul, cu mopul sau cu chestia aia de împingi praful cu ea, cum dreacu’ se numește….așa, mătură, deci faci, nu faci chestii, sexul se întâmplă când vă doriți amândoi, dar mai degrabă când zice ea. Nu, nu mă înțelege greșit, sigur că te folosesc sperând să profit de pe urma ta. Și uite așa poate înțelegi unul din motivele pentru care îți spuneam mai sus că te urăsc, că îmi ești de ajutor fix pix!

Și deși nu avem vreo interacțiune sau nu există vreo relație de prietenie între noi, ghici cine este sunat și i se spune pe un ton panicat:
– S-a stricat aspiratorul!!

Doamne, deci stricatul tău se mai compară doar cu stricatul mașinii de spălat și cu îmbolnăvirea copilului ca și panică iscată în familia tipic românească. Și uite cum trebuie să te repar eu, deși te-aș arunca la prima ghenă pe care o văd în cale. Iar atunci când devii inutilizabil, e belită! Ne aducem cu toții aminte ce model de succes ai fost, cât s-a aspirat cu tine, câte ai îndurat și cum n-o să mai găsim vreodată pe altul la fel de bun, căci tu…tu ai fost Cel Ales…Aspiratoru Vieții care aspirai praful așa cum Lewis Hamilton aspiră secundele în cursele de Formula 1.

Nu ți-aș fi scris aceste rânduri dacă azi dimineață n-aș fi fost practic obligat să te folosesc. Și mi s-a impus să aspir cum trebuie, nu așa, superficial, cum mai fac eu atunci când fac o dată la câteva luni, Așa că din cauza ta a trebuit să mut mobila, să scutut covoare, să dau cu, iar am uitat cum se numește căcatul ăla…mătură, așa…ca să mă asigur că nu rămân pânze de păianje. Și toate astea mi-au mâncat vreo oră din viață. O ORĂ!!! Păi, băi, bulangiule, tu știi ce puteam să fac eu în timpul cât m-am fâțâit cu tine prin casă?? La televizor tocmai era un documentar despre furnici. Sau reluarea unui episod din Doi bărbați și jumătate, din seriile cu Ashton Kutcher.

Și ce mă oftică cel mai tare este că degeaba te stric, cum i-am stricat și pe vreo doi predecesori te-ai tăi? Că te întorci într-o variantă și mai performantă și mai zgomotoasă, nenorocitule! Mor de ciudă că eu o să mor, oamenii vor ajunge să populeze alte planete și tu tot nu vei fi dispărut. Sunt convins că la un moment dat, când toate muncile vor fi realizate de roboți, vreun stră-stră-stră-strănepot de-al meu se va uita la o reluare de vreun super film de cafteală cu Jason Statham și exact la momentul culminant, un robot va începe să aspire în jurul lui, stricându-i tot mojo-ul.

Nu te mai suport! Și discuția asta nu se încheie aici. O reluăm mâine, când iar vei fi folosit pentru a evacua cele 4 firimituri căzute pe jos, că, na, noi, în familia asta, nu trăim ca niște porci.

Te urăsc și mai tare ca la începutul scrisorii,

Unul din miliardele de bărbați care și-ar fi dorit să nu fi fost inventat niciodată, rahatule cu motor aspirant!

 

Sursa foto: http://www.celmaibuntop.ro/