Sănătate de 1 leu

Săptămâna trecută am „sponsorizat” o postare pe pagina de Facebook 1leu.org, în care anunțam evenimentul de strângere de monede de pe 21 mai, din Parcul Unirii.
Cea mai are parte a reacțiilor, într-o proporție covârșitoare, a fost de sprijinire a acțiunii,dar și a proiectului Asociației 1 Leu, de construire a primului centru medical independent de oncologie și hematologie pediatrică din România.
Dintre cele câteva de reacții negative, cele mai multe, de departe, au fost cele în care oamenii au spus că nu vor să contribuie pentru că deja o fac la Stat, fiind salariați, și, ca urmare, Statul ar trebui să se ocupe de această problemă.

Nimic mai adevărat. Și dacă tot vorbim de lumi utopice, dați-mi voie să vă spun și eu care este visul meu: acela că vom reuși să construim acest spital cât mai repede, iar el va rămâne veșnic gol, pentru că nu vor mai exista în România copii bolnavi de cancer.
Din fericire pentru mine, eu înțeleg că ăsta nu e decât un vis, nu cred că prind eu în viața asta o așa bucurie. Din păcate pentru ceilalți, ei nu înțeleg (sau nu vor să accepte) că trăiesc , ca noi toți, într-o țară în care Statul și-a demonstrat de atâtea ori limitele. Chiar și acolo unde a existat toată bunăvoința din lume (și sunt convins că au fost nenumărate cazuri de acest fel), oamenii de la Stat au putut să facă foarte puține lucruri din cauza atâtor motive pe care dacă încep să le înșir, nu știu dacă le termin până sâmbătă, la eveniment.
Sistemul public de sănătate trece prin cel mai mare scandal al său din toate timpurile, cred eu, și indiferent cum se va finaliza acest scandal vor trece ani…ANI, până când vom vedea (dacă vom vedea) o îmbunătățire semnificativă. Inerția este atât de mare, frica va fi ași mai mare, încât cu greu se vor reuși schimbări sistemice. Gândiți-vă doar la atitudinea oamenilor din spitalele de Stat, gândiți-vă la orgoliul lor care va ieși extrem de rănit din acest scandal și încercați să vă imaginați că îi vom vedea pe toți, de mâine, zâmbitori și dornici să ajute, pur și simplu. Exact, puțin probabil!
Și atenție! Este unul din „pariurile” pe care sper să le pierd și să le pierd repede, să fiu contrazis de atât de multe exemple viitoare.

Și mai fac un pariu cu voi: Oamenii care comentează că ei nu vor să dea 1 leu pentru că deja dau prea mulți bani la Stat, sunt oameni care, din fericire, nu au avut pe nimeni grav bolnav în familie. Teoreticieni care se plâng că lucrurile nu merg în țara asta și care, când ajung, Doamne ferește, în situația de a avea nevoie disperată de un astfel de spital, ar da orice…ORICE, ca el să fie construit deja. În schimb, acum, nu sunt dispuși să dea 1 leu.

La unul din aceste comentarii, a răspuns ieri un domn, Robert Mihăilă, are a scris așa: Ce discuți stupide,cine vrea donează cine nu nu. Știți ce înseamnă să ai un copil bolnav, să stai într-un salon cu 8 paturi când copilul tău are imunitate 0, când face chimioterapie, când e obligat să stea 24 din 24 cu masca pe guriță și multe altele? Când ești obligat ca părinte să faci transplant în străinătate pentru că nu există camere sterile .Nu mai comentați, rugați-vă de sănătatea copiilor voștri și mergeți cu Dumnezeu înainte. Lăsați-ne pe noi părinții cu copii bolnavi să ajutăm la acest proiect și aveți grijă de viețile voastre.

Da, Sănătatea românească e “de 1 leu”, adică la pământ. Asta nu înseamnă că nu trebuie să sperăm și să luptăm pentru un sistem public performant. Nici pe departe. Înseamnă doar că trebuie să fim conștienți că va mai dura mult și ne va fi în continuare foare greu până să-l avem.
De aceea cred că trebuie sprijinite inițiativele care oferă o alternativă. În cazul de față, alternativa noastră este ca fiecare român so doneze 1 leu….1 leu! Ca să construim acest spital pentru copiii bolnavi de cancer.

Sunt atât de puține lucruri pe care le poți cumpăra cu 1 leu. În aceeași măsură în care poți salva viața unor copilași pe care îi știi sau nu, cu același leu.
Cancerul va continua să facă victime printre copiii noștri, indiferent cine va fi la guvernare, indiferent de ce diluanți vom folosi, indiferent dacă vom contribui sau nu la CAS.
Dar tu, tu ai o opțiune: poți rămâne indiferent sau poți dona 1 leu! Ce alegi?

Sursa foto: www.stlukes-hospice.co.uk