Povești la micul dejun (VI) – Corect vs. Cât de bine pot

– Markogea, ce fel de cereale ai chef să mănânci azi?
– Ce avem?
– Nesquik sau Cini Minis.
– Nesquik, clar!
– Ok.
…
– Știi că ieri am avut de făcut o schemă pentru antrenamentul de baschet?
– Da, știu, mi-ai arătat schema ta. A fost ok?
– Mda, a fost bine…
– Dar…
– Alți băieți au făcut niște scheme mult mai interesante și mai complexe.
– Aha…și ți-ai fi dorit să ai și tu o schemă mai tare de arătat.
– Da…adică schema mea era corectă, dar celelalte erau mai…șmechere.
– Vezi tu, e o diferență între a face un lucru corect și a face un lucru cât poți tu de bine.
– Cum adică?
– Uite, hai să îți dau un exemplu tot din baschet: dacă mergi la fiecare antrenament pe care îl are echipa ta, înseamnă că faci lucrurile corect, nu?
– Da.
– Și crezi că juctorii care au ajuns cei mai buni, au făcut și altceva în plus?
– Da, am văzut cum se antrenau și singuri sau rămâneau după antrenamente să facă aruncări în plus sau alergări.
– Deci ei nu doar că au făcut lucrurile corect, au făcut tot ce au putut ei ca să obțină ce-și doreau, nu?

– Adică tu vrei să spui că eu n-am făcut tot ce puteam.
– Tu crezi că ai făcut tot ce puteai?
– …
– Hai să te întreb altfel: schemele pe care le-ai văzut la colegii tăi și care ți-au plăcut, ai fi știut să le faci și tu?
– Da, clar!
– Și de ce nu le-ai făcut?
– …am vrut să scap repede de tema asta, că mie nu îmi plac temele.
– Pot să înțeleg asta. Și uneori e în regulă să facem lucrurile doar corecte, mai ales cele care nu ne plac…
– …
– Uite, de exemplu, eu când mă apuc să scriu pe blog, de multe ori realizez la finalul unui articol că e ok. Dar doar atât.
– Și ce faci?
– Uneori aleg să îl public așa. Din diferite motive. Dar știu de la început că aș fi putut face mai bine și văd în reacția oamenilor că nu sunt foarte încântați de ceea ce am scris.
– Și ție îți place?
– Bravo! Asta e cea mai bună întrebare. Nu, când scriu doar lucruri corecte, de cele mai multe ori nici mie nu îmi plac. Și mă enervez pe mine.
– …
– Iar când scriu ceva care-mi place, chiar dacă oamenii nu reacționează așa cum îmi doresc, sunt mult mai ok, pentru că știu că am făcut tot ce puteam eu să fac mai bine. Chiar dacă nici asta, uneori, nu e de ajuns.
– Deci, ce îmi spui tu, de fapt, este că n-am făcut bine?
– Eu îți spun ceva ce tu deja știi: că n-ai făcut suficient de bine, e o mare diferență. Și ai simțit asta când ai văzut ce au făcut alții. Și te-ai frustrat că n-ai făcut și tu, deși știai să faci.

– Uneori ești foarte enervant!
– Haha! Cred, da, mai ales când spun lucruri pe care le știi că sunt adevărate.
– Oooofff!
– E ok, iubitule, cum vrei să înveți dacă nu faci lucruri și dacă apoi nu povestim despre ele?
– Da, știu. Dar tot mă enervează că am făcut schema aia și nu alta.
– Vrei să-ți povestesc eu câte astfel de greșeli am făcut de-a lungul vieții?
– Da, vreau!
– Ok, termină-ți cerealele și hai să-ți povestesc!

„Povești la micul dejun” este o serie de momente din viața noastră de familie întâmplate în jurul mesei de mic dejun, o serie realizată în parteneriat cu prietenii mei de la Nestle România, prin inițiativa lor „Nestle for Healthier Kids”. Încercăm pe cât de des putem să luăm masa în familie, pentru că Iuliei și mie ni se pare un obicei important.

Iar cei de la Nestle au o preocupare continuă pentru nutriția sănătoasă și starea de bine a copiilor,încurajându-i în același timp să-și exprime cât mai des creativitatea.
Vă invit să descoperiți mai multe povești pentru un stil de viață sănătos al copiilor. Și vă invit să ne descoperiți și pe noi și poveștile noastre în săptămânile ce vor urma. ☺