Acum ceva vreme, când Mark avea în jur de 3 ani, a venit într-o zi maică-mea pe la noi să se joace cu el. De cum a auzit-o că intră în casă, Mark a fugit entuziasmat spre ea, strigând:
– Buni! Buni! Știi ceva?
– Ce, iubitule?
– Eu am penis și tu ai vagin!
– …!!??!!?????????
Fața maică-mii când a primit în plin această veste îmi va rămâne mereu întipărită în memorie. Și-a revenit cu greu, săraca, dar cred că deja se obișnuise cu ideea că noi povestim despre tot și toate cu Mark. Și că așa cum i-am povestit despre dinozauri, despre pirați sau despre super-eroi, i-am povestit și despre sex.
Da, noi i-am povestit de foarte mic cum e treaba cu sexul. Că un bărbat și o femeie fac sex, că ce chestie minunată reușește să facă un spermatozoid care, dintre milioane de alții ca el, reușește să se unească cu un ovul care începe să crească în burta mămicii etc etc.
I-am povestit, i-am citit cărți de copii pe această temă, am umblat goi prin casă și el a putut să intre oricând a vrut peste noi în baie, astfel încât cred și sper că am reușit să demitizăm acest subiect tabu, care este sexul.
Căci din punctul meu de vedere, sexul ar trebui să fie doar ceea ce este: o chestie foarte mișto, foarte naturală, foarte necesară. Și nu are cum să fie așa, cel puțin la început, dacă habar n-ai ce ar trebui să faci, dacă nimeni nu ți-a spus că e normal să-ți fie frică, că e normal să ai emoții șamd.
Părinții mei, altfel minunați, nu mi-au povestit nimic despre sex. Nimic! Nu că nu mi-au povestit, nici măcar nu au încercat să aducă vorba, ceva gen “florile și albinele”. De aceea, pentru mine sexul a fost o chestie tabu, o chestie mult prea aspirațională, o chestie murdară și ușor ilegală probabil, având în vedere că trebuia să vorbim despre ea doar pe la colțuri și doar șoptit.
Mi-aș fi dorit ca cineva să-mi povestească cum se întâmplă, că poate să fie o chestie minunată, că trebuie să mă protejez și că ,de exemplu, sexul în realitate arată atât de diferit ca cel din filme.
Pentru că noi am discutat cu Mark despre sex încă de la început, acum mi se pare simplu să facem asta. Dar îmi închipui că pentru multă lume e complicat, mai ales când copiii sunt mari, poate pre-adolescenți sau adolescenți și nu ați discutat niciodată despre asta. Unii poate vă gândiți că dacă le povestiți, îi încurajați, fără să vreți, să își înceapă viața sexuală mai devreme.
Iată ce spune Organizația Mondială a Sănătații, în urma studiilor efectuate: “Nu există nicio dovadă că educația sexuală încurajează experimentarea sau activitatea sexuală crescută. Dacă este să se observe vreun efect, aproape fără excepție, este în direcția amânării începerii vieții sexuale și folosirea eficientă a contraceptivelor”.
Educația sexuală este o etapă foarte importantă în creșterea unui copil și ar trebui făcută în primul rând acasă. Tocmai de aceea, Parentime* o aduce în România pe Meg Hickling, una din personalitățile marcante în domeniul educației sexuale și autoarea cărții “Ce le spunem adolescenților și copiilor despre sex”.
În cadrul Conferinței Naționale de educație sexuală “Cum să povestim copiilor și adolescenților despre sex” din 19 și 20 martie, , Meg Hickling ne va învăța cum să povestim, ce să povestim și cum să depășim barierele de comunicare, astfel încât copiii să înțeleagă că suntem alături de ei când vine vorba de acest pas extrem de important din viața lor.
Îți recomand cu foarte multă căldură să te înscrii la această Conferință aici. Și dacă introduci și codul promoțional BST20, beneficiezi de o reducere de 20% până pe 10 martie.
Sper să ne vedem acolo. Mai am câteva povești simpatice legate de sex. Doar că n-am cum să le povestesc pe blog. ☺
* Sunt mândru să vă spun că Iulia, soția mea, este una dintre fondatoarele Parentime.
Follow
Send
Leave a Reply