Nu mă sunați voi, dau eu un semn din când în când

După foarte, foarte multă vreme, am plecat și eu într-o vacanță! Și spun asta pentru că nu trebuie să-mi fac nicio grijă în privința copilului, căci el a rămas cu mama lui. Da, îi iubesc pe amândoi ca pe ochii din cap și mi-aș da ochii din cap pentru ei. Și sper că se distrează foarte bine împreună, căci ar fi păcat ca doar unul dintre noi să facă acest lucru.

Cred că plecarea unui singur părinte de acasă este diferită de plecarea amândurora. Când plecați împreună, fără copil, de foarte multe ori discuțiile voastre sunt tot despre el/ea: Ce-o face? Oare a mâncat? Oare o să-i placă lucrușorul sau jucăria asta?

Așa, când ești singur, poți pentru o perioadă scurtă să te gândești mult mai mult la alte chestii. Să porți mult mai multe discuții despre alte subiecte înafară de copii. Să te detașezi mai mult. Căci, indiferent că o realizăm sau nu, cred că orice părinte ar avea nevoie din când în când să se detașeze.

Din funcția de părinte nu te pensionezi niciodată! Nu mai știu cine mi-a spus asta, dar mi-a plăcut foarte mult și o consider o chestie foarte adevărată. Indiferent de vârsta lui, de cât de bine sau de greu îi va fi, de cât de aproape sau de departe va fi de noi, Iulia și cu mine vom rămâne mereu părinții lui Mark, îngrijorați dacă e bine, dacă a mâncat destul, a dormit destul sau este suficient de fericit și mulțumit cu viața sa.

Dar doar pentru că nu ne putem (și nici nu vrem) să ne pensionăm din a fi părinți, nu înseamnă că n-ar trebui să ne dorim niște concedii. Niște scurte intermezzo care să ne dea șansa să mai stăm liniștit și alene de vorbă cu noi înșine (recomandare: e bine să faceți acest lucru mai degrabă în gând, altfel se poate interpreta și ajunge la alte belele), să ne mai facem o verificare interioară a sistemului sau pur și simplu să citim o carte fără a sta mereu cu frică și în așteptare că în orice moment trebuie s-o punem jos pentru că în camera de joacă s-a întâmplat o tragedie, gen lui Captain America i-a căzut capul sau mașinuța izbită insistent de perete a cedat într-un final.

Sigur, dacă faci parte din familia mea, în timp ce citești tu liniștit o carte, te poate suna altcineva din familia mea spunându-ți că e belită, respectiv s-a blocat o prună în aspirator și ce pana mea facem? Și cineva din familia mea, aflat la 440 kilometri distanță de nenorocita de prună blocată în nenorocitul de aspirator trebuie să găsească o soluție.

Glumeam. Era o nucă, nu o prună. Dar cu nucă sau fără, e mișto din când în când să-ți iei liber câteva zile de la a fi părintele cuiva. Și mă dau eu mare pe-aici că nu mi-e dor de ei, dar știți cum aș fugi mâncând pământul să-i văd de luni încolo? Numa’ numa’!

PS Iubito, să știi că la frigidere, mașini de spălat și centrale termice nu mă pricep. Mulțumesc anticipat!

sursa foto: http://www.fundchat.org/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*