Noi și Cristina

Te uiți la ea jucând și recunoști toate tiparele. Dacă ești român și nu știi cine e, după două, trei faze, poti spune aproape sigur că și ea e româncă.

Cristina comentează la fiecare aruncare a ei, fie că se termină cu gol sau nu. Îi reproșează ceva arbitrului, e mereu nemulțumită. Da, cum am zice noi, se cam milogește.

Cristina e nemulțumită la fiecare decizie împotriva noastră atunci când suntem în apărare. Vociferează, pare ca se simte nedreptățită. Furată. Așa cum ne simțim și noi de….dintotdeauna. Noi am fi reușit lucruri extraordinare, dar mereu s-a opus cineva: dușmanii, natura, Dumnezeu șamd. La penultima fază din meciul de aseară, o poți vedea pe Cristina comentând la primul 7 metri acordat danezelor. La cel de-al doilea, deja râde batjocoritor, își face semnul crucii, gen “Doamne, Dumnezeule, nu se poate una ca asta!”, iar apoi, tot ironic, îi invită pe suporterii danezi să aplaude: “Hai, hai, că numai așa puteți să ne bateți, cu furtișaguri!”. Ea face toate acestea în timp ce noi (ok, zic doar de mine ca să nu generalizez), în timp ce eu le fac celor două doamne arbitre din Spania niște “urări” pe care acum, dimineața, mi-e rușine să mi le reproduc și în gând.

Cristina ratează lovitura de la 7 metri din ultima secundă care ne-ar fi dus în semifinale. Normal, e româncă. Ratează singură cu portarul șansa de a crea ceva magic. Așa cum facem și noi: ne împotmolim undeva pe drum în cele mai multe din proiectele noastre. Sigur, de vină sunt dușmanii, natura și/sau Dumnezeu, dar important e că ne împotmolim pe drum. Sau, în cazul cel mai (ne)fericit la final, ca să putem să ne întrebăm mai mereu “Cum ar fi fost dacă…?”.
După ce ratează, Cristina ridică ochii în sus, spre…nimic. Îi ridică doar pentru a nu fi nevoită să privească în ochii colegelor. Acolo nu ar vedea decât dezamăgire și compătimire. Indiferent ce îi spun ele, ea știe ce ocazie a ratat. Și astea sunt cele mai nasoale momente, când trebuie să dai ochii cu ceilalți. Le știm prea bine momentele astea, le-am trăit fiecare de atâtea ori și în atâtea feluri.

Da, asta e Cristina și ăștia suntem noi. Dar, din păcate pentru noi, asemănările se cam opresc aici. Căci Cristina este atât de diferită de noi. Ea muncește zi de zi, an de an, știind că performanța nu este dată de o singură reușită la un moment dat, ci stă scrisă în fiecare meci pe care îl tratezi cu aceași seriozitate, în fiecare adversar pe care îl respecți, indiferent cine este sau de unde vine.
Ea moare pe teren de fiecare dată când pierde, vezi asta în fiecare gest al ei. Nu se gândește la ce ar fi putut fi, ci se gândește doar la momentul când va avea următoarea șansă să câștige. Căci acest lucru l-a învățat foarte bine: nimeni nu câștigă sau pierde mereu. Însă doar oamenii puternici continuă, indiferent de rezultat. 
Ea se bucură ca un copil după un meci câștigat. Fiara care era să-i mute capul din loc, la propriu, portăriței daneze aseară, devine un copil fericit, un copil ghiduș dornic să-și primească răsplata, fie că vorbim de o Ligă a Campionilor, un premiu de cea mai bună jucătoare a meciului sau niște cuvinte de laudă din partea antrenorului.
Ea joacă la cea mai puternică ehipă de handbal din lume, în timp ce noi ne complacem în mocirla noastră, așteptând mereu să facă alții ceva pentru noi.

Nu, Cristina nu este ca noi. Cristina este unică. Cristina este cea mai valoroasă jucătoare de handbal a lumii.
Și este româncă. Și cred că avem atâtea motive să fim recunoscători pentru asta.
Iar unul dintre ele, în cazul meu, este că dacă zilele acestea ar veni Mark la mine și m-ar întreba ceva de genul “Tati, în România trebuie să fii șmecher ca să realizezi ceva în viață?”, eu i-aș putea răspunde: “Nu, tati, trebuie să muncești până îți dau lacrimile și sângele și apoi s-o iei de la capăt. Trebuie să știi să pierzi de zece ori ca să câștigi o dată. Trebuie să înveți să te ridici când simți că nu mai ai niciun dram de energie în tine, știind că o țară întreagă și-a pus speranța în tine.

Și să mai știi că indiferent ce se întâmplă pe teren, nu ai voie să dezamăgești. Pe alții, dar mai ales pe tine….Cam cum face Cristina Neagu!”

foto credit: Marius Ionescu/gsp.ro

Follow

Send