Meciurile unui tata in timpul Campionatului Mondial de Fotbal – de Alex Pomana

Sa ne imaginam ca stam in cerc, pe scaune, si eu ma ridic timid in picioare si iau cuvantul: “Sunt tatal unui copil de doi ani si acesta este primul Mondial vazut cu el prin preajma. Meciurile pe care le-am trait au fost mai multe…”

Meciul cu somnul. Faza 1. Te rogi sa adoarma pana la ora de incepere a meciului. Si copilul iti simte smecheria si smecheria lui o face pe a ta. Nu adoarme.
Faza 2. In final, a adormit. De aici te uiti pe mute la meci, sa fie liniste in casa. Asta daca ai un apartament mic, ca al meu, si totul este foarte deschis si fara usi, ca asa ai gandit apartamentul inainte sa ai copil. De fapt nu l-ai gandit tu, ci sotia, ca tie nu ti se parea nimic gresit in a avea usi. Si constructorului blocului i s-a parut ok, atata timp cat l-a facut asa, cu usi. Inca un barbat fara minte.

Meciul cu pariu. Recunosc, am un mic viciu…de 11 ani pariez. Din ce in ce mai rar, dar inca o mai fac. Adaug o miza unui meci in care joaca echipele altor suporteri. Brusc, cu banii pusi pe ei, cei din Coasta de Fildes sunt fratii mei. Unde este problema cu piticul in ecuatia asta? L-am invatat sa aplaude cand se da gol. Dau adversarii fratilor mei negri gol si se duce pespectiva unui castig frumos din care cumparam si pampersi, piticul meu daca este prin zona, aplauda. Si trebuie sa para ca sunt fericit.

Meciul la terasa. Nu e deloc rau ca ai ajuns sa vezi meciul cu niste prieteni la terasa. Si intra prima bere, a doua, a treia, poate chiar a patra. Si de aici incepi sa te intrebi daca e ok sa le bei si pe urmatoarele, pentru ca se va ivi o problema a doua zi. De cand am copil, urasc mahmureala de a doua zi! Nici inainte de pitic nu o iubeam mult, dar era cumva asumata…ma asiguram ca am Alka Selzer si ca nu am nimic de facut in prima parte a zilei. In zilele in care eram optimist o vedeam chiar ca pe o forma de relaxare. Acum nu mai e. Te trezesti mahmur si te ia la rost, puzzle-ul are mai multe piese, mingea e mai rotunda, totul e mai rapid si galagia mai mare. Cel mai rau moment l-am avut intr-o dimineata cand piticul avea cateva luni si trecea prin faza in care vroia sa il tii de manute, sa invete sa mearga. Mahmur, stateam aplecat peste copil, tinandu-l de manute, atent sa nu intre in perete sau in coltul de la biblioteca, inca neasigurat. Am zis ca stateam aplecat, da?

Meciul cu prelungiri si penalty. Pentru meciurile care au inceput la 23 este fix ce nu-mi doream. Calculul e simplu: meciul incepe la 23, se termina la 0.45. Incep prelungirile si se termina la 1.30, cu pauze cu tot. Apoi se maseaza baietii la muschi, se incurajeaza, se aleg cei care bat 11 metri, se bat 11 metri, se bucura…se face 2 si ceva. Daca mai ai si curiozitatea sa auzi ce zice Maestrul Stoichita dupa meci se face 2.30 usor. Si ghici cine se trezeste la 7?

Meciul vs. Duck TV. Cel mai greu meci. Inevitabil vine momentul in care piticul isi cere portia, mica ce-i drept, de Duck TV. Pentru cei care nu cunosc, Duck TV este postul de desene animate la care nu se intampla nimic. Asa este gandit, totul e foarte lent ca sa nu-i afecteze dpdv. vizual pe pitici. In cele mai cu adrenalina momente ale sale, pe Duck TV trece dintr-o parte in alta a ecranului o rata. Timp de 10 minute.
Revenind, cand mai sunt cateva minute in meci si totul e la limita, vine cererea pentru Duck TV. Pe ton apasat, apoi tipat. Si n-ai ce face. Dai pe Duck si peste doua minute auzi un strigat in bloc si stii ca ai pierdut golul. Mai vine si un mesaj pe telefon ”Bai, ce tare e Messi asta, cred ca e cel mai tare gol de pana acum.” In timpul asta, pe TV-ul tau, Mimo&Bobo, vedetele trustului Duck, isi vad de treaba lor si nu se grabesc deloc sa faca ceva.

In concluzie, e cel mai frumos Campionat Mondial pe care il vad. Pentru ca daca-mi vad piticul happy e mult mai placut decat sa il vad pe Messi happy. Mai stiu ca urmatoarele Mondiale le voi vedea impreuna cu omuletul meu. Si o sa tipam, o sa mutam pe Duck TV la misto, si o sa dam noroc. Si chiar o sa mergem acolo, pe stadion. Dar mai e putin pana atunci si nici macar nu vreau sa vina foarte repede momentele alea. Pentru ca e grozav cum e acum.

1 Trackback / Pingback

  1. Ce mi-a plăcut săptămâna trecută (28) | Martie din Post

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*