
Nu contează ce note ia la școală, noi, părinții lui, îl iubim la fel de mult.
Nu contează dacă și de câte ori greșește, noi vom fi acolo, alături de el, mereu.
Nu contează ce face sau cât de bine face, nu trebuie să facă ceva ca să îi impresioneze pe alții, cu atât mai puțin pe noi.
Nu contează dacă va fi cel mai bun în ceva, doar mediocru sau nepriceput de-a dreptul, pentru noi el va fi mereu cel mai minunat om.
Nu contează ce va alege să facă în viață, noi vom fi acolo să îl sprijinim în orice ar alege.
Nu contează unde va trăi, noi îl vom încuraja să meargă oriunde simte el că îi este locul la un moment dat.
Și cu siguranță nu contează pentru noi, părinții lui, pe cine va alege el să iubească, fie persoana respectivă o femeie, un bărbat sau uneori o femeie, alteori un bărbat. Iubirea e iubire. Punct. Nu poți impune cu forța cuiva pe cine să iubească. Adică sigur că poți să încerci asta, dar de ce ai vrea s-o faci? De ce ai vrea ca al tău copil să fie nefericit, chiar dacă fericirea lui înseamnă să-l accepți așa diferit cum este, indiferent ce înseamnă diferit.
Cu toții spunem că ne dorim fericirea copiilor noștri. Dar o mare parte din această fericire vine din iubire. Cum să fii fericit când nu poți iubi liber? Când alții îți spun că nu e bine cum iubești tu? Cum să simți altfel, forțat, decât simți în mod natural? Mă scuzați, dar nu pot nici în ruptul capului să înțeleg de ce ți-ai supune copilul la o asemenea traumă?
Iulia și cu mine nu am făcut un copil care să trăiască fericit conform preceptelor noastre. Am făcut un copil și încercăm să-l expunem la cât mai mult din lumea asta frumoasă în care trăim cu toții, urmând ca el să aleagă, pe măsură ce tot crește, care sunt lucrurile care îl fac pe el fericit. Iar dacă el este fericit și iubit și iubește…uau! asta înseamnă că a avut tot norocul din lume. Și ce altceva mai mult să îți dorești pentru un copil?
Luna iunie este sărbătorită la nivel mondial ca Pride Month sau Luna Diversității. Luna în care sărbătorim cât de minunat de diferiți suntem și cât de bine e să trăim cu toții în liniște și pace. Haideți să fim alături de copiii noștri în alegerile pe care le fac cu și pentru viața lor. Căci e a lor, noi suntem doar norocoșii spectatori din primul rând la acest spectacol grozav care înseamnă dezvoltarea lor din copilărie până la maturitate. Să nu uităm asta!
Leave a Reply