“La radio/Vreau să ajung la radio!”

De fapt, am ajuns deja la radio. La Itsy Bitsy. Începând cu 4 septembrie voi prezenta zilnic o emisiune – pastilă – Meditații pentru părinți, o discuție scurtă cu diverși specialiști despre o preocupare sau o întrebare anume de care se lovește orice părinte. Emisiunea va fi difuzată zilnic de la 17 și de la 22.
Începând cu 6 septembrie, în fiecare miercuri de la 12 la 13 voi realiza Tați în dialog – cred că singura emisiune din FM-ul românesc cu și despre tați.
Cam așa arată informația seacă despre noul proiect pe care îl pornesc săpămâna viitoare.

Mai mișto însă, din punctul meu de vedere, este cum și de ce am ajuns la radio.

Cum am ajuns?
Pe la începutul anului m-am dus la oamenii ăștia cu propunerea de a aduce rubrica Tați în dialog de pe blog în FM. Uitându-mă în urmă la acea întâlnire, aproape că mi-e rușine de cât de arogant am fost, aroganță care ascundea de fapt dorința mea de a-i impresiona și a-i convinge că e o idee bună. Pentru că mi s-a părut întotdeauna o idee bună.
Oamenii de acolo m-au ascultat și au avut înțelepciunea de a-mi propune să fac un pilot de test. Așa că l-am rugat pe Mario să m-ajute cu acest pilot, ne-am băgat înt-un studio și…pur și simplu ne-am simțit bine timp de vreo oră, discutând, ca și cum am fi fost la o terasă cu o bere în față, despre cum ne e fiecăruia în postura de tată.
Am terminat înregistrarea și după ceea ce mie mi s-a părut o veșnicie, m-au sunat înapoi să-mi spună că le-a plăcut ce-au auzit și că hai să vedem ce putem face împreună. Au urmat câteva luni de antrenament „la perete”, adică eu singur într-un studio, imaginându-mi că prezint o emisiune radio sau că am discuții cu niște invitați fictivi. 
Pe la începutul verii, mi-au spus hai să încercăm să facem câteva emisiuni – test live, moment în care emoțiile mele au atins cote paroxistice ☺. Și uite așa, prin iunie, tot miercurea, de la 16 la 17 am făcut trei emisiuni în direct – cu Marius Constantinescu, Virgil Stănescu și Iulian Tănase, cărora le mulțumesc și pe această cale. Și, din nou, o dată ce am scăpat (oarecum) de emoții, am petrecut câte o oră extrem de plăcută cu fiecare dintre ei, râzând mult și povestindu-ne, unii altora, ce și cum și de ce facem ce facem ca tați.
Și pare că aceste emisiuni au rezonat suficient de mult cu oamenii de la Itsy Bitsy cât să-mi acorde încrederea de a prezenta nu una, ci două emisiuni, dintre care una live!! Acum nu mai am emoții. Sunt pur și simplu înspăimântat!! în aceeași măsură în care abia aștept să stau de vorbă cu oamenii ăștia și să aflu cât mai multe lucruri de la și despre ei.

Și așa ajungem la De ce? De ce Tați în dialog pe radio?
De când am început să stau de vorbă cu diferiți tați, adică din aprilie 2016 pe blog, dar de mult mai multă vreme prin parcuri și la locurile de joacă am descoperit următoarele 2 truisme:
1. Orice om are o poveste interesantă. Orice om.
2. Orice om vrea să-și spună povestea. Atâta timp cât găsește un interlocutor dispus să-l asculte.

Reascultând câteva dintre înregistrările discuțiilor purtate cu diverși tați pentru blog, mi-am dat seama că am reușit cumva, nu știu exact cum, să-i fac pe acești oameni să se simtă suficient de confortabili încât să se prezinte, ca tați, cu toate imperfecțiunile lor. Și mie mi se pare că aceasta este una din cele mai frumoase calități ale unui părinte: imperfecțiunea noastră într-un domeniu în care ne-am dori, mai mult ca în orice alt domeniu, să fim perfecți. 
Și mai cred cu tărie un lucru: că nimeni nu vrea, de fapt, să afle despre cât de perfect este un alt părinte, căci nu poate rezona cu așa ceva, știind foarte bine câte greșeli face el sau ea însăși (nemaidiscutând faptul că nu ar putea rezona știind că nu e adevărat). În schimb, cu toții vrem să auzim că pe cât de minunat, de grozav, de imcomparabil cu orice altceva este să fii părinte, pe atât de greu, de obositor, de enervant și de venit să-ți iei tălpășița poate fi în alte momente. Toți trecem prin asta, mame sau tați. Și cu cât vom povesti despre toate aceste lucruri, despre momentele frumoase dar și despre cele foarte grele, cu atât vom reuși să înțelegem mai bine că nu-i lucru mai frumos și mai  greu pe lumea asta ca acela de a ajuta un copil să ajungă Om Mare.

Așa că din 6 septembrie vă aștept să descoperim împreună pe Itsy Bitsy cum arată pentru un tată cea mai frumoasă și cea mai grea meserie din lume.

PS Mi-a plăcut la nebunie la ședința foto din studioul Cristinei Nichituș Roncea. Dacă mă vedeți râzând mult prin poze, este pentru că am râs mult în acea dimineață.

Follow

Send