La piscina

– Respira?…Mai respira?…

Ma trezesc aproape sarind, din acelasi cosmar groaznic. Sunt speriat si asudat. Nu stiu daca e din cauza visului sau a caldurii. Sunt intins pe un sezlong direct in soare. Cum naiba oi fi adormit aici? Bine ca nu m-a vazut Irina, ca iar incepea sa ma bodogane. De cand mi-a zis doctorul ala ca am nu-stiu-ce la inima, sta tot timpul cu gura pe mine sa am mai multa grija. Vineri de poveste scurta-FB cover
Chiar, unde or fi Irina si copiii? Probabil ca din cauza faptului ca abia m-am trezit si am stat cu ochii, chiar daca inchisi, in soare, momentan vad totul blurat,doar in umbre, fara sa reusesc sa focalizez. Trebuie sa fie in apa, cu tot poporul. Mi se pare normal, la ce caldura e afara, toti sunt in piscina, balacindu-se, razand, tipand. Beau ceva si ma bag si eu.

Gata, aici parca e un pic mai multa umbra. Unde dracu’ e un ospatar cand ai mai mare nevoie de el? Nu vad niciunul si tare vreau sa beau ceva. Nu doar pentru ca m-am deshidratat in timpul somnului ci si pentru ca…nu stiu cum altfel sa explic decat ca imi persista un gust parca de moarte, salciu in gura. E din cauza cosmarului. Nu inteleg de ce mintea mea recreeaza evenimentul intr-o nota mult mai tragica decat s-a intamplat in realitate. Poate din cauza sperieturii. Da, asta trebuie sa fie. M-am speriat groaznic. Bine insa ca n-a murit nimeni.

S-a intamplat tot la piscina. Daca ma gandesc bine, cred ca exact la asta. Irina era pe sezlong cu Andreea care ii povestea cat de indragostita era! Nu eram pregatit sa ascult discutia asta. Era prea mult sa-mi aud fiica de 12 ani povestindu-ne ca il “iubeste iremediabil” pe un putoi de 14 care o mai si ignora. Pe fata mea!
Asa ca l-am luat pe Dragos si ne-am bagat in piscina. Dragos tocmai invatase sa stea in colac si, daca ar fi fost dupa el, n-ar mai fi iesit din piscina. Stiu ca are doar 3 ani si ca asta nu inseamna nimic, dar nu pot sa nu ma gandesc ce mult mi-ar placea sa ajunga un mare poloist.
– Uite, tati! Dau din blate si din picioale!
– Asa, iubitule, campionul lu’ tati! Baga, baga! Vrei sa mergem impreuna spre apa adanca?
– Mi-e flica!
– N-ai de ce, tati e tot timpul langa tine.
Am plecat incet impreuna, el in colac, eu langa el. Mergeam pe langa marginea bazinului, acolo se simtea mai in siguranta pentru ca putea si el sa atinga ceva.
Pe la jumatatea bazinului am auzit pe cineva in spate:
– Salutare, domnule, ce faci?
M-am intors sa-l vad pe Cristi, prietenul meu din facultate.
– Salut Cristi! Uite, tati, Cristi e un prieten vechi de-al meu.
Ne-am oprit putin ca sa schimb doua vorbe cu Cristi. Dragos era langa mine, plutea in colac si canta ceva. Cu urechea eram atent la Dragos, iar cu ochii la Cristi. Ma rog, la Cristi ma uitam chioras pentru ca imi intra soarele in ochi.

Cred ca n-am vorbit mai mult de 1 minut cand l-am vazut aparand din spatele lui Cristi. O huiduma de copil venita in fuga care s-a ghemuit in timpul zborului pentru a amplifica efectul de “bomba” al sariturii. La contactul cu apa, a reusit sa provoace un val suficient de mare cat sa-l ude si pe Cristi care statea pe margine. Ma pregateam sa ma intorc sa-i zic ceva “de bine” cand am vazut groaza din privirea lui Cristi. M-am intors la un colac gol. Prima senzatie a fost ca mi-a stat inima in loc. Si apoi l-am strigat. Nu stiu de ce, dar asta mi-a venit in cap sa fac.
– Dra-Gos! DRA-GOS!
Inima in continuare nu parea sa-mi bata, noroc cu creierul care s-a dezmeticit repede si mi-a ordonat sa ma bag la fund. Doar ca exact cand mi-am bagat capul sub apa, “fratele de sarituri” a huidumei mi-a aterizat direct in ceafa. Am deschis gura si am inghitit ceva apa, asa ca a trebuit sa ies la suprafata ca sa nu ma sufoc. Iar cu prima gura de aer am simtit ca mor. De frica si groaza. M-am panicat rau de tot ca am irosit prea mult timp, ca Dragos a stat prea mult sub apa si ca l-am pierdut.
Noroc cu Cristi, care in momentul in care l-a vazut pe ala in ceafa mea, si-a dat seama ce se intampla si a sarit el dupa Dragos. In timp ce eu eram paralizat de frica si lumea incepuse sa se agite si sa tipe in jurul meu, l-am vazut pe Cristi iesind la suprafata cu Dragos…care nu misca. Si iar am simtit ca mor.

Cristi l-a scos pe marginea piscinei. Irina, care deja venise si ea acolo pentru ca vazuse agitatie l-a luat in brate si a-nceput sa-l zgaltaie.
– Dragos! Dragos! Dragos!
Eu, urcat pe marginea piscinei am putut doar sa intreb:
– Respira?…Mai respira?
Un barbat a venit langa Irina si l-a smuls pe Dragos din bratele ei:
– Sunt doctor..trebuie sa-i scoatem apa din plamani.

A fost cea mai lunga asteptare din viata mea, desi n-a durat decat cateva secunde. Sunt convins ca nici macar n-am respirat in timpul ala.
Irina plangea in hohote si repeta dupa mine, ca o banda stricata:
– Respira?…Va rog!…Mai respira?….Va rog!…Respira?…Resp…
Dragos a scuipat niste apa si a-nceput sa tuseasca foarte tare.
– Respira!…O, Doamne, respira!
Irina s-a repezit si l-a luat in brate. Apoi s-a intors catre mine:
– Gata!….Respira!….Dragos respira!….Iubitule? Esti bine?

Atunci am simtit prima oara junghiul. M-am gandit ca era din cauza aerului care mi-a intrat cu forta deodata, pentru ca si eu am inceput sa respir abia atunci cand a facut-o Dragos.
– Iu-Iubitule? Ce ai?
Imi amintesc ca nu ma simteam bine deloc. Din cauza emotiilor probabil ca sufeream un fel de soc, ceva.
– Hai, iubitule, respira!….Respira adanc!…Asa…Oh, Doamne!…Respira?…Mai respira?
A, ok…Baga-mi-as…Cineva chiar a murit in ziua aceea…Eu!

2 Comments

    • Multumesc frumos, Alina! Cand s-or strange mai multe, intentionez sa le trimit uneia sau mai multor edituri si, daca le va placea si lor, as fi incantat sa reusesc sa le reunesc intr-o carte! Pana atunci, ma bucur si iti multumesc ca le citesti aici :).

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*