Flirturi

– Nu vă supărați, mă pot așeza lângă dumneavoastră?
– De ce?
– Păi…mmm…după cum vedeți toate celelalte mese sunt ocupate și….
– Serios? Asta e cea mai bună replică pe care o aveți? Sunt singura persoană de la terasă și așa v-ați gândit să mă abordați?
– Păi..cam da…Nici n-o să știți că sunt…De ce zâmbiți?
– De cât de nepriceput sunteți la asta.
– Asta?
– La…abordat o doamnă.
– …Dar zâmbiți…și mama mi-a spus că atunci când…
– Nu pot să cred că mama dumneavoastră a apărut în discuție atât de devre..
– Eu sunt Paul.
– …Bună, Paul!….Eu sunt Dana.
– Bună, Dana. Deci, mă pot așeza lângă tine?
– Încă nu m-am hotărât…
– Păi, atunci lasă-mă să te ajut….îmi pari genul dulce…
– Par-don? Cu asta chiar ai dat-o în bară rău…
– Nu, nu…Mă refeream la cafea…am văzut că ai ceașca goală în față și mă gândeam dacă îmi permiți să îți mai ofer una…Și cred că ești genul căreia îi place cafeaua dulce. 
– A! Nu neapărat. Dar putem încerca c-o blondă.
– Din păcate, acum sunt sigur că vorbești despre bere.
– Hahahaha!
– Râzi…ce bine.
– Sper că nu-mi vei spune părerea mamei tale și despre râs.
– Doar dacă insiști.
– ….te rog, ia loc.

– …..și doctorul mi-a zis: “Paul, e groasă”…iar eu i-am răspuns: “Toată viața mi-am dorit să aud asta!”
– Hahahahaha!
– Ai un râs foarte frumos…
– Măi, Paul, aș zice că flirtezi cu mine…
– Dana, să știi că ai avea dreptate…Te deranjează?
– Din ce în ce mai puțin…
– Mda…trebuia să-ți vezi fața când te-am întrebat dacă mă pot așeza lângă tine…
– Trebuie să recunoști că n-a fost cea mai bună replică…
– Ba, te-aș contrazice…Stau lângă tine acum, nu?
– Asta doar pentru că a urmat o replică și mai nefericită..și m-ai făcut curioasă să văd până unde poți merge…
– A, mai aveam vreo două abordări pe care eram dispus să le încerc…
– Și care ar fi acelea?
– Dana, dacă te-aș cunoaște, aș zice că ți-am trezit interesul…
– Profesional vorbind….sunt sociolog.
– Voi nu trebuie să stați de vorbă cu oamenii? Căci în cazul ăsta sper că minți mult mai bine când lucrezi decât în timpul liber…
– ……..deci, îmi povestești celelalte 2 replici?
– Pot să-ți mai povestesc una….dacă primesc ceva în schimb…
– Și la ce te gândești?
– La ceva foarte îndrăzneț…
– N-aveam vreun dubiu…
– Să-mi dai voie să te conduc în plimbare până acasă.
– Și dacă ești vreun criminal?
– Nu pot să cred că mi-ai furat replica!!!
– Cum adică?
– Dacă nu ai fi cedat, te-aș fi întrebat ce ai de pierdut…că doar nu-ți închipui că oi fi vreun criminal?
– Da.
– Da, ce? Îți închipui că sunt un criminal?
– Da, mi-ar plăcea să mă conduci până acasă în plimbare.

– Iubesc perioada aceasta a anului…
– Da, și eu. Ce lună e?
– Hahahaha! Doamne, n-am mai râs atât de mult de foarte multă vreme.
– Și ăsta e un lucru bun?
– Că n-am mai râs de atât de multă vreme?
– Normal, doar nu credeai că te întreb dacă e un lucru bun că eu te-am făcut să râzi.
– Hihi! E…neașteptat.
– Și ăsta e un lucru bun?
– E…promițător.
– Pentru prima întălnire, mă mulțumesc cu promițător.
– Întâlnire?
– Păi, m-am făcut de râs, am vorbit cât o fac de regulă în 2 săptămâni, am băut o bere la terasă împreună și ne-am plimbat. Trebuie să-mi dai voie să mă laud că am fost la o întâlnire.
– Și..ți-a plăcut?
– Foarte mult. Ție?
– …și cui o să te lauzi….prietenilor?
– Nu m-ar crede nimeni.
– De ce?
– Dacă ți-aș spune, ar însemna că îmi dezvălui și ultima replică pe care o păstram pentru situații de urgență.
– Ar fi păcat să n-o faci..uite cât de departe te-au adus primele trei…
– Hahaha…Așa e…..
– Deci?
– Problema cu ea este că nu e o replică…mă gândeam că dacă nu funcționează nimic altceva, să-ți spun adevărul…
– Hopa! Atât de tare voiai să te așezi pe scaunul ăla?
– Ți-am zis..era singurul liber și voiam să fiu sigur că nu mi-l ia altcineva.
– ……și care e adevărul tău, Paul?
– Așa, din prima? Nu vrei să mai amânăm un pic?
– Paul, nu cred că mai suntem la vârsta amânărilor…
– ..ai dreptate….Păi, ți-aș fi spus că sunt un văduv de 65 de ani care anul trecut și-a pierdut soția cu care a fost căsătorit timp de 43 de ani și că mi-ar plăcea foarte tare să beau o cafea cu tine.
– ………….
– Ți-am zis că e prea devreme din prima.
– Eu eram acolo pentru că aceea era cafeneaua preferată a mea și a soțului meu…mă rog, a fostului soț…care m-a părăsit pentru alta…mai tânără..mult mai tânără.
– Îmi pare rău.
– Și mie. Și pentru mine și pentru tine.
– ……..
– Și acum ce facem?
– Mă inviți la tine unde facem sex nebun toată noaptea!!??
– Hahahaha!
– Ăsta e un da?
– Nu. Dar mâine voi merge la aceeași cafenea. Cam tot pe la 4…

Follow

Send