S-a terminat și școala online. Sau cel puțin primul episod din acest experiment, căci nu știm cum va arăta lumea noastră și a copiilor noștri peste trei luni. Ce pot să vă spun despre școala online (dacă mă urmăriți și pe Facebook, cam știți cum mi s-a părut mie 🙂 ) este că pentru mine a fost o perioadă relativ stresantă. Ok, sigur că am făcut multe glume pe această temă, dar pentru mine stresul a fost, mai degrabă, unul logistic: să mă asigur că nu uită să se conecteze cu clasa, să fiu întrerupt de multe ori că are el căte o problemă, să nu uit să-l anunț una sau alta legat de evenimentele online și tot așa. Stresul, pentru mine, nu a fost în niciunul fel legat de performanța lui școlară din această perioadă, de cunoștințele acumulate sau de cum îi va fi afectată educația de perioada școlii online.
Nu m-am stresat pe aceste teme din două motive mari și late:
1. În primul rând am avut încredere deplină în două persoane: în Mark și în învățătoarea lui. Încrederea în Mark nu a însemnat că m-am așteptat ca el să fie foarte sârguincios din proprie inițiativă, ci că, zic eu, am avut așteptări realiste de la un copil de nouă ani care trebuie să facă școală de acasă. Iar încrederea în învățătoarea lui s-a bazat pe cei doi ani în care au lucrat împreună și în care ne-a demonstrat nouă, părinților, că metoda ei este una care funcționează. Și cred că dacă au rămas în urmă cu niște cunoștințe (habar nu am dacă este așa, doar zic) nu am niciun dubiu că ea va ști cum să le recupereze în viitor.
2. Și când spun că habar nu am, chiar habar nu am, pentru că al doilea motiv pentru care nu m-am stresat, este că nu m-a interesat deloc, dar absolut deloc de la început, din martie, ce va face la școala online, ce va învăța sau nu, ce note va lua, dacă va lua și tot așa. Nu. m-a. interesat. Nu știu dacă e bine sau rău, dar a fost decizia noastră conștientă de a încerca să nu punem niciun fel de altă presiune pe el în această perioadă.
Și așa ajung la ceea ce voiam să spun, de fapt, în acest articol, care are prea puțină legătură cu școala online: singurul nostru obiectiv ca și părinți, în aceste ultime trei luni, a fost să încercăm să minimizăm impactul acestei situații excepționale asupra copilului nostru. Nu ne-a interesat ce învață, cât citește, cât timp petrece la teme sau dacă a îmvățat înmulțirea și împărțirea. Ne-a interesat să îl vedem că e bine el cu el, cu noi și cu situația în care am trăit, o situație în care noi, părinții lui, am fost (și încă suntem) foarte stresați, cu nervii întinși la maxim, confruntându-ne, ca toată lumea, cu o situație nouă în istoria omenirii.
Ne-a interesat să vedem că se joacă, că iese afară, că râde, că strigă pe stradă, că aleargă, că vorbește cu prietenii lui pe zoom, că face antrenamente online șamd.
Ne-a interesat să-l ținem informat despre ce se întâmplă în lume și la noi, să-i povestim că e o situație nouă și neplăcută prin tot ceea ce a adus și că de aceea, probabil că uneori țipăm la el sau n-avem chef sau mai știu eu ce. Ne-a interesat să știe că nimic, absolut nimic din comportamentul nostru bizar nu are legătură cu el. Că nu e vina lui și că el nu poartă nicio responsabilitate. Că e copil și că trebuie să se bucure de această perioadă. Sigur, trebuie să participe și la ore și să își facă temele, dar dacă și le-a făcut bine sau nu, nu știu.
Ne-a interesat să-i reamintim zilnic cât este de iubit, cât de minunat îl vedem noi și cât de fericiți suntem că este copilul nostru. Am râs cu el, am râs de situația asta, am râs de noi. Am râs mult și cred că asta ne-a ajutat foarte tare. Și ne ajută în continuare.
Așa că nu știu să răspund la întrebarea din titlu și nici nu cred că sunt în măsură s-o fac. Pot să spun doar, uitându-mă la Mark în aceste zile, că sunt foarte mulțumit de decizia pe care am luat-o atunci, în martie, și că pare că ne-am atins obiectivul.
Ieri ne-a anunțat că la evaluările pe care le-a avut în ultima săptămână a luat 8,5 la română și 10 la matematică. Eu i-am spus că sunt mândru de el și că nu-mi vine să cred că am un băiat de clasa a III-a. Nu știu cum au arătat testele, dacă au fost ușoare sau grele, dacă notele înseamnă ceva sau nu? Știu doar că el acum e foarte relaxat, se joacă prin casă cu un prieten și se bucură că abia a-nceput vacanța. Ceea ce mi se pare foarte firesc.
Și o ultimă idee: nu știu cum ar fi fost dacă aș fi avut copil care termină acum a opta sau a doișpea și are un examen în față. Dar dacă sunteți părinți în această situație, vă spun ce mi-ar fi plăcut să aud și eu dacă eram în locul vostru: copiii voștri sunt minunați, indiferent ce note vor lua la Evaluare sau la Bac. Iar pentru voi, părinții lor, ei vor rămâne cei mai minunați, cei mai deștepți, cei mai frumoși și cei mai iubiți copii și după aceste examene. Nu uitați acest lucru și nu uitați să le reamintiți și lor toate acestea cât mai des în aceste zile. Nu lăsați ca aceste examene, date într-o perioadă și o situație de rahat, să le definească viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Aveți grijă de ei, căci orice liceu ar face, orice facultate ar urma, nimic…NIMIC nu îi poate ajuta mai mult și mai tare în viață decât dragostea voastră și sentimentul că sunteți lângă ei, orice ar fi. De fapt, de asta avem nevoie cu toții. Și dacă avem asta, putem cuceri lumea, sunt convins de acest lucru.
sursa foto: https://alba24.ro/
Follow
Send
Leave a Reply