Dragostea la bătrânețe

Mai devreme în Mega, el și ea, pe la 70 – 75 de ani, își făceau cumpărăturile împreună. Ea, cum altfel?, pe post de Șefă, el, mai degrabă, de hamal, ceea ce demonstrează că unele lucruri nu se schimbă niciodată. Dar asta este subiectul unui alt articol. 🙂
Bun, și ei, și eu, ne învârteam în jurul standului de legume și fructe, drept pentru care am avut prilejul să asist la următoarea minunăție de discuție:

Ea: Buuun, am luat și cartofi…
El: Da, da…să iei și castraveți!
Ea: Iau, iau…Aașaa…Uite ce lămâi frumoase, ia să iau câteva.
El: …
Ea: Îți fac o conopidă?
El: da, da…Să iei castraveți, da?
Ea: Da, dom’le, iau, nu mă mai bate la cap!
El: Da, da…
Ea: Câțiva dovlecei că mi-e poftă…
El: …
Ea: Și o vânătă…
El: Ce? Ai luat castraveți?
Ea: M-ai înnebunit cu castraveții tăi! O să iau, că n-am plecat de aici.
El: Bine, bine…
Ea: Câteva roșii…și uite, acum iau și castrveți, e bine?
El: Ce?
Ea: Am luat castraveți!
El: De ce?

Măi, oameni buni, mi-a scăpat toată punga de cartofi pe jos, de s-au rostogolit pe sub tot standul. Eu nu știu cum nu am început să mă tăvălesc pe acolo de râs, sunt tare mândru de mine că n-am făcut-o. Dar de atunci râd încontinuu, mi se pare că sunt cu adevărat norocos că am avut parte de așa ceva. 🙂

Concluzia pe care am tras-o eu este că la orice vârstă, în orice loc și-n orice fel de pandemie, noi, bărbații, suntem la fel: avem idei puține, simple, pe care le considerăm vitale, dovadă că nu le uităm cu una, cu două… 🙂

sursa foto: youtube.com