Vineri după amiază, prietenele mele de la Qbebe au postat pe pagina lor de Facebook acest articol de-al meu în care redau o discuție pe care am avut-o anul trecut cu Mark, despre sexul oral. La câteva zeci de minute de la publicare s-a declanșat un mic jihad la adresa mea din partea cititorilor acelei pagini, oameni sau părinți care nu erau în niciun fel de acord cu faptul că eu povestisem acele lucruri cu copilul meu. A fost suficient de rău încât administratorii paginii să ia decizia de a șterge postarea. Nu e pagina mea, nu comentez. Dar pentru că educația sexuală este un subiect extrem de important și drag mie, m-am gândit să trag niște concluzii pe marginea acestei experiențe, căci pentru mine a fost o experiență:
Am fost extrem de suprins să văd că cel mai puternic contestatar a fost un bărbat. A fost atât de vehement, încât la un moment dat a spus că povestind astăzi despre sexul oral, cine știe despre ce alte atrocități voi povesti mâine. Wow! Asta chiar mi s-a părut interesant. Mai mult, omul a simțit nevoia să mă raporteze (prin tag) diverselor organisme abilitate în protecția copilului, considerând că ceea ce am făcut eu prin acea discuție a fost un abuz psihologic asupra copilului.
Am mai remarcat (cu domnul de mai sus, dar și cu alte doamne) că datorită faptului că le-am răspuns pe un ton civilizat și nicidecum ironic (fiind realmente interesat de modul în care gândesc) și răspunsurile lor au fost mai calme și mai argumentate. Nu știu dacă este un lucru reprezentativ, dar eu personal descopăr de fiecare dată că atunci când chiar vrei să ai un dialog, chiar și cu un om pus doar pe harță, reușești cât de cât să porți o discuție.
O doamnă mi-a „reproșat” faptul că i-am povestit copilului că sexul oral se întâmplă doar între oamenii care se iubesc, nepovestindu-i și despre violuri, abuzuri, prostituție etc și astfel, mințind copilul. În primul rând, trebuie să menționez următorul aspect: dacă sexul este între persoane majore care își doresc să facă acest lucru, mi se pare în regulă, orice formă ar îmbrăca el. Apoi, eu militez pentru educație sexuală adecvată vârstei. Și am luat o decizie conștientă de a nu-mi minți copilul. Așa că da, i-am povestit și îi voi povesti despre sex ori de câte ori va avea întrebări. Și îi voi povesti și despre abuzuri, violuri sau pedofilie dacă va avea întrebări, nu înainte. E o alegere personală.
Tot doamna de mai sus mi-a transmis că ea nu i-a povestit nimic despre sex fetiței ei de 6 ani și că să nu îndrăznesc să vin cu argumentul tâmpit că din această cauză va rămâne fetița gravidă la 15 ani. I-am răspuns că dacă este într-adevăr interesată de statistici, îi pot spune că 1 din 9 adolescente din România devine mamă, inclusiv fetițe de 11 sau 12 ani (studiu al Asociației “Salvați Copiii”). Mai mult, studiile au arătat că oriunde în lumea asta, copiii care au avut parte de educație sexuală și-au început viața sexuală mai târziu, în condiții mai sigure și au fost mai atenți în alegerea partenerului.
O altă doamnă a fost extrem de supărată pe faptul că pe o pagină dedicată părinților și copiilor sunt preluate articole despre sex. Cred că dintre toate răspunsurile, acesta m-a lăsat cel mai perplex și m-a făcut să mă simt neputincios, sentiment care mă încearcă și acum, când îmi aduc aminte.
Am realizat și eu vineri seara ce înseamnă bula în care trăiește fiecare dintre noi. Atunci când am publicat eu articolul și el a fost preluat de oameni care mă citesc destul de des, deci cu care am mai degrabă afinități decât divergențe, comentariile pozitive au fost covârșitor mai multe, iar cele negative, puține, au fost temperate. Când am „ieșit” din bula mea, am întâlnit oameni mult mai dispuși la ceartă și la răstiginirea mea. Ceea ce mi-a arătat, de fapt, o realitate grea pe care va trebui să încercăm s-o schimbăm, cei care ne dorim acest lucru. Sunt convins că nu vom reuși niciodată să le oferim copiilor noștri o educație sexuală sănătoasă, continuă și adecvată vârstei până când nu vom începe să îi educăm pe părinți. Rezistența acestora, venită din lipsa educației sexuale pe vremea când erau ei copii, va fi foarte greu de învins sau chiar de modificat.
Pentru cei interesați, trebuie să menționez că după acea discuție, care s-a întâmplat prin vara trecută, copilul nu a mai avut nicio curiozitate legată de subiect. Mai mult, noi vorbim mult și des cu el despre sex, sexualitate, relații, sentimente etc. Cu toate acestea, copilul nu a sărit pe nicio colegă sau pe niciun coleg pentru a încerca să facă sex cu ea/el. De fapt, pentru el, faptul că povestim de sex, de baschet, de moarte sau de snooker e cam același lucru: e un subiect eventual interesant pe moment, după care își pierde total interesul pentru el. Ba nu, mint, când vine vorba de baschet și/sau snooker, nu-și pierde niciodată interesul.
Cred și militez foarte tare pentru dreptul copiilor noștri de a fi educați sexual. Așa cum au deptul de a fi educați în matematică, istorie, finanțe, IT sau religie, dacă doresc. Cred că un copil bine informat este un copil cu șanse mult mai mari la o viață mai bună.
Și mai cred că până când noi, părinții, nu vom accepta că multe din lucrurile pe care le-am trăit sau nu le-am trăit în copilăria noastră nu au fost ok, va fi foarte greu să schimbăm ceva pentru copiii noștri. În ziua de azi în care orice fel de informație este la îndemâna oricui, să alegem să nu povestim cu ei despre aspectele importante ale vieții mi se pare o mare greșeală.
Sursa foto: https://indiancountrymedianetwork.com/
Follow
Send
Leave a Reply