De ce e mai mișto să fii mamă decât tată? – de Oana Dușmănescu

De câteva zile, cel mai bun tată îmi dă târcoale pe Facebok ameninţător, cu insistenţa unui vultur ieşit din iarnă. Vrea să-i scriu pe blog, iar ideea lui, pe cât e de bună, pe atât e de provocatoare şi de născătoare de controverse. Tatăl lui Mark vrea să mă convingă să-i răspund la întrebarea De ce e mai tare să fii mamă decât tată? şi chiar o să încerc să-i fac pe plac, căci toată lumea ştie că sunt o fiinţă superficială, căreia îi place mult scandalul şi deloc seriozitatea.

Am intenţionat să sar peste vrăjeala clişeistică potrivit căreia e bine să fii mamă pentru că ţi se oferă ocazia să crească o persoană pe dinăuntrul tău. Desigur, este minunat. Cineva creşte, dar creşti şi tu. O, Doamne, cum mai creşti! Lumea e drăguţă şi spune: Vai, Oana, radiezi! În câte luni eşti, 7, 8? Eşti doar în patru luni gravidă, dar deja te simţi ca o vacă legată de copac. La curiozitatea legată de sexul copilului nici nu mai răspunzi. Nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu mai ştii dacă e băiat sau fată. Tot ce speri este să nu aduci pe lume o morsă.

Apoi, începuturile. Te-ai liniştit, e o fetiţă totuşi, deşi nu arată deloc aşa. Arată ca un crab fiert, care aruncă din cleştişori în toate părţile, care urlă când nu trebuie şi doarme tot când nu trebuie. Uneori, se trezeşte când ai un moment nepreţuit cu tine însăţi, epilându-ţi mustaţa sau citind patru cuvinte dintr-o carte. Atunci, din străfunduri, se aude un glas: Ce fel de mamă eşti tu? Dar, hei, nu e din străfunduri. E vocea mamei sau a soacrei, pe care le-ai adus călcându-ţi pe inimă tocmai ca să te dubleze în astfel de clipe delicate.

Cu moralul la pământ, copilul ţine să-ţi demonstreze că lucrurile pot deveni şi mai maronii, aşa că se agaţă cu toată puterea ghearelor sale mici şi eficiente de perioada datului cu fundul de asfalt. Trece un clovn cu baloane pe lângă tine în parc şi nu se opreşte? OK, mami şi-a cerut-o. Aruncă-te pe spate ca o ţestoasă neputincioasă şi dă drumul la ţâşnitori. Nu, nu pe silent! Fie-mea adăuga şi o contribuţie personală la tantrumuri, plângând până când i se termina aerul, lucru pe care îl face cu succes şi acum, la 7 ani şi jumătate. Nu ştiam dacă trebuie să fug după clovn sau direct cu ea la spital, s-o conecteze cineva responsabil la tubul de oxigen. În acest timp, privirile oamenilor din parc, care acopereau toată gama de sentimente, de la compătimire la revoltă, erau nimic faţă de dojenile familiei iubitoare.

Apoi, când zici că zilele dependenţei au luat sfârşit şi copilul merge la grădiniţă sau la şcoală, mami devine tamponul antifrică. Frica de necunoscut, frica de matematică, frica de mâncarea de la after-school, frica de tabără, de dormit în patul propriu, de zbor, de iubiri noi, care nu sunt mama sau tata. Aud cuvântul “mami” de 500 de ori pe zi şi, de multe ori, motivul e serios. Acum îţi dai seama că, deşi copilul tău creşte, mânuţele lui tot vor să te mângâie seara pe spate şi să te alinte. E liniştitor şi înspăimântător în acelaşi timp.

Nu, evident, nu e mai mişto să fii mamă decât tată. E mişto să fii ori una, ori alta, pur şi simplu, dacă eşti relaxat şi deschis cu odrasla ta. Ca să subliniez însă senzaţia, în iunie 2015 m-am făcut freelancer, ca să stau mai mult cu fie-mea, cu Olga. Este cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată, deşi observ cum cresc, în ciuda prezenţei mele practic neîntrerupte, cel mai dezordonat, prost-educat şi gălăgios copil din lume. Asta e chestia cu adevărat mişto. 🙂

2 Comments

  1. Cred că tocmai faptul că eşti free lancer şi mult timp acasă o face să fie dezordonată şi restul.
    Am aceeaşi problemă cu fi-mio şi tocmai ce-am citit un articol pe tema asta. Uneori cică e mai bine să existe un fel de spaţiu-tampon. De cîteva ore bune pe zi, aşa. Cele de din afară de şcoală, adică. Dar stai că acuş-acuş vine vara 😀

    • O, daaa. Eu de-abia astept sa inceapa after-ul, ca in primul semestru nu am avut. Sa ne pupam mai tarziu :))

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*