Cum va arăta România copiilor noștri – de Tiberiu Lovin

Cum va arăta România copiilor noștri în două variante

Din vraful cu amintiri aruncate-n beciul memoriei, ușor, am scuturat de praf o pictură-n acuarele de când eram în primele clase la școala generală. Învățătoarea ne-a dat temă să colorăm viitorul așa cum îl vedem noi, cu dată fixă: 2000. Banal, pictasem Terra verde străbătută de o rachetă roșie ce avea flăcări galbene. Totul era încojurat de stele, soare, lună și cer. Caraghioasă lucrare. Am luat 10.

Încerc acum să-mi imaginez cum ar arăta viitorul copiilor noștri și-mi este greu să pictez, dacă m-ar pune cineva. Și să scriu, pentru că pământul sigur nu va fi la fel de verde, iar optimismul din copilărie a fost înlocuit cu pesimismul omului matur. Privind spre noi, încurcați într-o sumedenie de cabluri, mobile, televizoare tot mai mari, internetul care ne strânge timpul de gât, în loc să-i ofere poteci noi spre cunoaștere, îmi e greu să văd peste 20-30 de ani cum ar arăta pământul. Cu optimism, adică. În goana noastră spre autodistrugere, schițez un desen pozitiv, în care oamenii vor renunța la a acumula lucruri inutile, lumea ar trece pe sistemul minimalist, adică strictul necesar, cablurile n-ar exista, pentru că transferul de energie s-ar realiza prin wi-fi, cărțile ar putea fi lecturate dintr-o mișcare a capului, pentru a întoarce pagina proiectată pe un perete imaculat, iar undeva ascuns într-un beci ar scânci un leagăn de dorul copiilor care-l dădeau huța. Cândva.

Ca un licurici pus să pedaleze pentru a produce lumină, transpirată de la efort, speranța fredonează melodia lui Armstrong: What a Wonderful World. Poate se va inventa un sistem care să le injecteze bunul simț, setea pentru cultură, foamea de a descoperi cât de minunată e natura, apoi vor săpa după noi resurse care să le ofere măcar ce-am avut noi. Timpul, în primul rând.

În varianta pesimistă, îi văd pe copiii de azi cum se distrează ascultând muzica timpului, primită ca pastila de dimineață, cum vor pleca dimineața la muncă și se vor întoarce noaptea, vor mânca doar pastile, iar romantismul va fi înlocuit cu o altă bulină care le-ar produce orgasm, iar bebelușii vor fi programați să se dezvolte în incubatoare, pentru a nu le răpi din timpul destinat job-ului. Și cândva, la pensie, se vor opri la 80 de ani să răsfoiască trecutul în inbox, acolo unde e-mail-ul va înlocui cuponul. Moment în care vor conștientiza că nu prea au trăit, dar doar pentru o secundă, că apoi vor lua o pastilă de bună dispoziție. După care vor râde în hohote și se vor mira cât de straniu sună bucuria.

Notă finală: Singura semi-satisfacție ar fi înlocuirea sistemului corupt care conduce România cu unul robotizat. Iar țara va fi condusă ca întreaga lume de două caractere: 0 și 1.