Cum am trăit eu meciul România – Elveția

Speram să fie o seară de neuitat și așa a și fost.
Încă de la început, am văzut că majoritatea spectatorilor erau emoționați. Speram ca toți ai noștri să se descurce cât mai bine.
Primele zâmbete au apărut încă de la imn: fiecare cânta pe limba lui. Unii în surdină, alții urlau de-a dreptul, ba unii chiar știau și versurile…Aproape toate versurile.
Apoi a-nceput. Cred..nu, de fapt, sunt sigur că în tribune emoțiile erau mai mari. Poate e normal așa, când ești pe “scenă” uiți de emoții, faci tot ce poți ca să iasă cât mai bine. În tribune însă, trăiam la maxim fiecare moment.
Bine, s-a văzut de la început că unii își doreau mai mult ca alții. Păreau mult mai conectați la miza momentului. Câțiva, deși își doreau foarte tare, nu erau în stare decât să alerge dintr-o parte în alta, să dea mult din mâini și să-i caute prin tribune pe ai lor. De-asta zic că unii erau de-a dreptul deconectați.
Nici nu mai zic că unii au început să se plângă de foarte devreme. Ok, e normal, face și asta parte din “show”.
Spre final, totul a devenit ușor haotic. Nu se mai înțelegea nimeni cu nimeni, nu reușeau să lege două “pase” între ei. Ce naiba, știu că repetaseră o grămadă pentru seara asta. Pentru unii, cei mai “bătrâni”, deja era ultima șansă.
“Sepctacolul” s-a încheiat cu toată lumea îmbrățișându-se și cântând, de data asta cu toții din toți rărunchii, ceva despre Soare. Nu mi-a fost clar cine a avut cel mai mult de câștigat, dar cu siguranță nimeni nu a pierdut.
Deși sunt convins că sunt multe alte înregistrări, am filmat și eu pentru că, așa cum spuneam, a fost o seară de neuitat.

Cam așa am trăit eu aseară serbarea de sfârșit de an de la grădinița lui Mark. Serbare care a început cu imnul grădiniței ☺ și care s-a desfășurat ca orice alte serbare: mult haos, multe plânsete, multe urlete, ceva coregrafie haotică :), mult căutat de Mami și Tati prin sală etc. Dar și foarte multe amintiri frumoase.

Cât despre meci, am pierdut prima repriză și mi-am dat seama că am dat gol din urletele îndepărtate pe care le-am auzit când ne grăbeam (îi grăbeam) spre mașină. Am văzut repriza a doua…de n-aș mai fi văzut-o…

Sursa foto: www.west-tour.ro