Nu știu cum e prin alte părți ale țării, dar pe noi, la București, ne-a omorât canicula. Am senzația că este aici dintotdeauna (deși nu cred să fie mai mult de 2 săptămâni) și că aici va rămâne pe vecie. Canicula îmi provoacă simptome de boală: transpir încontinuu, de multe ori am senzația că nu pot respira (de fapt, am senzația asta de fiecare dată când ies afară în timpul zilei), mă arde pielea, mă scarpin necontenit și mi se pare că toate insectele Pământului s-au hotărât să mă muște pe mine.
Mă uit pe prognoza meteo de pe telefon și văd că următoarele zile se anunță tot la fel. Azi dimineață Busu și fata de la Antena1 se bucurau că s-ar putea să plouă la noapte și că sâmbătă vom avea “doar” 32 de grade.
Încerc să mă gândesc cum ar fi să trăiesc zi de zi, 365 de zile pe an, în caniculă și nu pot să-mi imaginez. Creierul meu știe că la un moment dat atmosfera se va răcori și eu mă voi liniști.
E, eu îmi inchipui că ceea ce simțim noi astăzi, cei afectați de temperaturile mult prea ridicate, trebuie să simtă înmiit copiii bolnavi de cancer și părinții acestora. Doar că, de prea multe ori, aceștia nu au vreo “portiță” de scăpare într-un viitor apropiat. Ei nu se pot gândi că peste o lună vine toamna și sigur se mai răcorește. Peste o lună ei sau copiii lor vor fi în continuare bolnavi de cancer, ei sau copiii lor vor căuta disperați soluții care fie nu există aici, în țară, fie sunt prea scumpe.
Ei sau copiii lor se vor întreba dacă acest “noapte bună” va fi ultimul sau se vor mai putea bucura de încă un “bună dimineața!”.
Canicula care nu mai trece va trece la un moment dat. Fără ca noi să trebuiască să facem ceva. Cancerul, însă, nu. Cancerul poate să fie învins doar printr-o luptă fantastică la care te înhami, fără a ști de la început dacă vei ieși învingător sau nu, indiferent cât de tare te lupți. Dar asta e ceea ce ne dorim cu toții, cred, în general. Șansa de a ne lupta pentru ceea ce contează pentru fiecare dintre noi. 
Trecerea timpului ne va vindeca de caniculă. Iar dacă asta este singura noastră suferință, cred că avem obligația ca măcar să încercăm să îi ajutăm pe cei care suferă cu adevărat. Sunt prea mulți copii români care suferă de cancer și care nu au șansa unei lupte de pe poziții egale cu el. Haideți ca împreună să le oferim această șansă. Haideți să construim un bastion al luptei împotriva cancerului la copii, un loc în care să aducem medici foarte buni, aparatură de ultimă generație dar și sufletele noastre pe care să le punem pavăză la intrare într-un zid imaginar atât de înalt încât boala să nu aibă cum să treacă de el.
Sâmbătă, 1 august, la ora 9, în București cel puțin, nu va fi o vreme prielnică pentru o alergare ușoară .Vi-o spune asta unul care se topește de cald alergând pe la 7 dimineața. Dar acesta poate fi doar un amănunt nesemnificativ. Pentru că sâmbătă, 1 august, în București și alte 11 orașe din țară, alergăm pentru Spitalul Copiilor.
Îmi place să cred că vom alerga pentru a face în ciudă caniculei, ca pentru a-i spune că știm că, de fapt, n-are nicio putere. În aceeași măsură în care sper să ne strângem cât mai mulți în toată țara pentru a-i arăta Cancerului că suntem mulți, suntem ai dracu’ și suntem chitiți pe el. Și că în curând îl vom învinge.
Tu ce faci sâmbătă pe la 9?
Follow
Send
Se anunta canicula pana-n octombrie. Multa bafta!