Băiatul lui tata

Știți momentul ăla când îți vine în vizită cel mai bun prieten care este chinez și te uiți la el, te uiți la copilul tău despre care tu spui că Așa e el, are ochii migdalați, te uiți la chinez din nou și zici: N-are cum!!….????? Ei bine, eu nu-l știu, poate pentru că n-am niciun prieten chinez iar băiatul meu nu este negru, acesta fiind singurul lucru pe care i l-am cerut soției să mi-l promită înainte de naștere.
În schimb mă uit la el zilnic și mă văd pe mine. Și aici nu vorbesc de chestiile banale, gen inteligență, frumusețe, apetit pentru latină și greaca veche (astea cred că sunt specifice tuturor copiilor, nu?) ci la chestiile care chiar contează și îți dezvăluie viitorul caracter al unui om. Cum ar fi:

1. Vorbitul din mers – îmi tot propun să îi pun un aparat din acela de măsurat distanțele când începe el vreo poveste. Căci eu cred că parcurge kilometri întregi. Suntem toți în living, el începe să ne zică ceva și pleacă nestingherit spre dormitor, trecând prin bucătărie și camera lui. Fără să se oprească din vorbit. Partea mai complicată este când se întoarce și ne întreabă: Ai înțeles? Cam greu, i-aș răspunde eu, având în vedere că jumătate din poveste nu am auzit-o.
Sau face “ture”: se poziționează între 2 pereți imaginar aflați cam la vreo 10 metri între ei și merge dintr-un capăt în altul non-stop. Nu știu de unde îi vine asta, căci cea mai mare problemă a mea când vorbesc în public este să stau nemișcat.

2. Statul la masă pe o bucă – el nu așează cu tot fundul pe scaun, ci mai degabă stă pe o bucă și cu un picior drept, pregătit parcă în orice moment să o ia la fugă. De ce sau unde, habar n-am, dar îmi amintesc clar cum și eu făceam acest lucru pe vremuri,  prin aprilie sau mai. Statul la masă în mod regulamentar este atât de nefiresc când poate să-ți treacă prin cap oricând că ai ceva mai important de făcut și de aceea trebuie să fii pregătit.

3. Pedeapsa cu dușul – da, știu cum sună acest titlu. Dar când vine seara și îi spunem că trebuie să se spele, stricăm orice conexiune am fi reușit să construim până atunci. Devenim brusc oamenii care nu îl înțelegem și pe el că, sigur, e transpirat și murdar din cap până-n picioare, dar noi am uitat că s-a spălat și acum 2 zile? Eu îmi amintesc și acum foarte clar cum în urmă cu vreo 30 de ani fugeam în jurul mesei din sufragerie pentru a nu fi “prins” și “executat” cu un duș, explicând mamei mele cum nu trebuie să mă spăl pentru că nu sunt murdar, căci nu se văd urme de negreală pe mine.

4. Determinarea – un cuvânt frumos inventat de specialiști pentru ca părinții să nu mai fie nevoiți să spună despre copiii lor că sunt încăpățânați. Eu pot să afirm că am un băiat extrem de determinat în încăpățânarea lui. Sigur, cred că asta o moștenește de la mă-sa pentru că eu sunt, în general, foarte deschis pentru a face lucrurile exact cum vreau eu. Și, tot în general, dacă ne întâlnim, să știți că ideile voastre sunt relativ ok, iar ale mele foarte bune.

5. Energia infinită – lucrez acum la un aparat la care să îmi cuplez copilul și să transform toată energia lui în energie electrică sau termică. Voi deveni miliardar peste noapte și va fi prima sursă cu adevărat inepuizabilă de energie. Pe copilul meu îl încurcă rău somnul, căci în rest pauza este un cuvânt care nu există în dicționarul lui. Vă spun sincer că habar nu mai am dacă eram și eu așa. Doar că am vrut să vă povestesc asta ca să mă plâng: NU MAI POT! Ca un bărbat activ ce mă consider, recunosc fără urmă de rușine că sunt o minciună în comparație cu un copil de 4 ani și o lună.

Da, băiatul meu alb este o minune. O minune care vorbește non-stop, nu obosește niciodată, nu vrea să se spele (prea des) și este încăpățânat ca mama lui. Pe scurt, pentru mine este grozav! Ceea ce vă doresc și vouă!

Follow

Send